 | as |
|
| Provocaţie [ pro-vo-ca-ţi-e ] VEZI SINONIME PENTRU provocaţie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului provocatie în mai multe dicționareDefinițiile pentru provocatie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru provocație: provocație substantiv verbal AȚÎȚARE. CAUZARE. DECLANȘARE. DETERMINARE. GENERARE. INCITARE. INSTIGARE. INSTIGAȚIE. ÎNTĂRÎTARE. PRICINUIRE. PRILEJUIRE. PRODUCERE. PROVOCARE. STÎRNIRE. TULBURARE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru provocație: provocáție (învechit) (-ți-e) substantiv feminin, articulat provocáția (-ți-a), genitiv dativ articulat provocáției; plural provocáții, articulat provocáțiile (-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru provocație: provocați(un)e forme 1. acțiunea de a provoca; 2. ceeace provoacă: această vorbă e o provocațiune. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PROVOCAȚIE: PROVOCÁȚIE, provocații, substantiv feminin (Rar) Provocare. – Din limba franceza provocation, latina provoctio. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PROVOCAȚIE: PROVOCÁȚIE, provocații, substantiv feminin (Rar) Provocare. – Din limba franceza provocation, latina provoctio. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PROVOCAȚIE: PROVOCÁȚIE substantiv feminin (rar) provocare. (< limba franceza provocation, latina provocatio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru provocație: provocáție substantiv feminin vocație Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'PROVOCATIE' PROVOCARISÍPROVOCARISÍREPROVOCARISÍTPROVOCÁTPROVOCÁȚIEprovocațiúnePROVOCATÓRprovódprovódnic |
GRAMATICA cuvântului provocație? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului provocație. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul provocație poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE provocaţie? Vezi cuvântul provocaţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul provocaţie?[ pro-vo-ca-ţi-e ] Se pare că cuvântul provocaţie are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL provocație |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Chirilic, -ă, chirilici, -ce, adjectiv în sintagmele alfabet chirilic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul provocație are forma: provocáții
