 | as |
|
| Providenţă [ pro-vi-den-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU providenţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului providenta în mai multe dicționareDefinițiile pentru providenta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PROVIDENȚĂ: PROVIDÉNȚĂ substantiv feminin Planul divin prin care este prevăzut și orientat cursul evenimentelor astfel încât Universul, ca întreg, și creaturile individuale să realizeze scopurile stabilite de Dumnezeu; pronie cerească. ♦ (articulat) Divinitatea, dumnezeirea, Dumnezeu. ♦ Grijă, milă, îndurare ca atribute ale divinității. ♦ figurat (Rar) Persoană sau împrejurare miraculoasă care contribuie la salvarea sau la fericirea cuiva. – Din latina providentia, limba franceza providence. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PROVIDENȚĂ: PROVIDÉNȚĂ substantiv feminin (În concepțiile religioase) înțelepciune supremă a divinității care conduce lumea; divinitatea însăși; dumnezeire, dumnezeu. vezi pronie. Și dînșii se află aci tot printr-un miracol al providenței. C. PETRESCU, A. 314. Tu ești mai sever decît providența. BOLINTINEANU, O. 466. ♦ Atribut al divinității, grijă, milă, îndurare. Din providența celui prea-puternic... am scăpat din gura unui crocodil. GORJAN, H. II 167. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PROVIDENȚĂ: PROVIDENȚĂ substantiv (termen bisericesc) 1. cer, divinitate, dumnezeire, pronie. (providenta să-l aibă în pază!) 2. atotputernicul (articulat), creatorul (articulat), divinitate, domnul (articulat) dumnezeire, dumnezeu, părinte, puternicul (articulat), stăpînul (articulat), tatăl (articulat), ziditorul (articulat), (în limbajul bisericesc) preaînaltul (articulat), preaputernicul (articulat), (învechit și popular) pronie, (popular) sfîntul (articulat), sîntul (articulat), (învechit) atotțiitorul (articulat), tvoreț, zeu. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PROVIDENȚĂ: PROVIDÉNȚĂ substantiv feminin (În concepțiile religioase) Înțelepciune supremă a divinității în conducerea lumii. ♦ (articulat) Divinitatea, dumnezeirea, Dumnezeu. ♦ Grijă, milă, îndurare ca atribute ale divinității. ♦ figurat (Rar) Persoană sau împrejurare miraculoasă care contribuie la salvarea sau la fericirea cuiva. – Din latina providentia, limba franceza providence. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PROVIDENȚĂ: PROVIDÉNȚĂ substantiv feminin (În concepțiile religioase) Putere supremă a divinității în guvernarea lumii, puterea de a predetermina evenimentele spre binele oamenilor; Dumnezeu. ♦ Atribut al divinității; (prin extensie) sprijin, îndurare. ♦ (figurat) Cel care contribuie prin ajutorul său la salvarea cuiva. [conform latina providentia, italiana provvidenza, limba franceza providence]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PROVIDENȚĂ: PROVIDÉNȚĂ substantiv feminin 1. (în concepțiile religioase) putere supremă a divinității în guvernarea lumii, puterea de a predetermina evenimentele spre binele oamenilor. • atribut al divinității; (prin extensie) sprijin, îndurare. 2. (figurat) cel care contribuie prin ajutorul său la salvarea cuiva. (< limba franceza providence, latina providentia) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru providență: *providénță forme, plural e (latina providentia, despre providére, a prevedea. vezi prudență, evidență). Suprema înțelepcĭune divină: decretele providențeĭ îs insondabile. figurat Persoană care veghează, ajută, protejează: acest boĭer e providența săracilor. – La 1702 (tot neol.) -énție. vezi pronie. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PROVIDENȚĂ: PROVIDÉNȚĂ providentae forme 1) rel. Forță divină; divinitate; pronie; dumnezeire. 2) Concurs de împrejurări favorabile. 3) Persoană care favorizează salvarea sau fericirea cuiva. /<lat. providentia, limba franceza providence Forme diferite ale cuvantului providenta: providentae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru providență: providénță (-țe), substantiv feminin – Voință supremă, dumnezeire. – Variante învechit providenție. latina providentia (secolul XVIII). – derivat providențial, adjectiv, din limba franceza providentiel. Forme diferite ale cuvantului providenta: providenta-țe Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Providență: Providență forme 1. înțelepciune supremă prin care D-zeu conduce toate; 2. D-zeu însuș, considerat în providența sa; 3. sprijin, ajutor: e providența săracilor. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru providență: providénță (milă divină) substantiv feminin, genitiv dativ articulat providénței Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru Providența: *Providénța (Dumnezeu) substantiv propriu forme, genitiv dativ Providénței Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru providență: providénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat providénței Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'PROVIDENTA' proverbialístPROVIÁNTprovianțáproviantárePROVIDÉNȚĂPROVIDENȚIÁLPROVIDENȚIALÍSMPROVIDENȚIALÍSTprovider |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL providență Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului providență dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Providență să-l aibă în pază! 2. PROVIDÉNȚĂ providențăe forme 1 rel. |
GRAMATICA cuvântului providență? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului providență. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul providență poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE providenţă? Vezi cuvântul providenţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul providenţă?[ pro-vi-den-ţă ] Se pare că cuvântul providenţă are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL providență |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Spirit de castă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
