eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție prostie


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Prostie [ pros-ti-e ]
VEZI SINONIME PENTRU prostie PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului prostie în mai multe dicționare

Definițiile pentru prostie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PROSTIE:
PROSTIE s.

1. nătîngie, neghiobie, nerozie, stupiditate, stupizenie, (rar) nătîngeală, netoție, tonție, (franțuzisrn rar) sotiză, (învechit și regional) nătărăie, (învechit) nărozenie, (familial) zevzecie. (E de-o prostie proverbială.)

2. dobitocie, imbecilitate, neghiobie, nerozie, prosteală, tîmpenie, (învechit) prostime. (A dat dovadă de o mare prostie.)

3. gogomănie, nătîngie, neghiobie, nerozie, nesocotință, stupiditate, (rar) netoție, (învechit și regional) nătărăie. (Mare prostie a spus.)

4. dobitocie, idioțenie, idioție, imbecilitate, inepție, neghiobie, nerozie, stupiditate, stupizenie, tîmpenie, (învechit) prostăticie. (Ce e prostie asta?)

5. aberație, absurditate, aiureală, bazaconie, elucubrație, enormitate, fantasmagorie, stupiditate. (Ce susții tu e o prostie.)

6. gafă, poznă. (A comite o prostie.)

7. copilărie, naivitate. (Ce faci tu e o prostie!)

8. bagatelă, chițibuș, fleac, mărunțiș, nimic, (învechit) blagomanie, (familial) moft. (Nu te lega de prostieii.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

PROSTIE
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PROSTIE:
PROSTÍE, (2) prostii, substantiv feminin

1. Starea, felul de a fi al celui lipsit de inteligență sau de învățătură; comportare, exprimare care denotă o astfel de stare. Cu prostia, băiatule, nu te poți înveli, nici îmbrăca, nici sătura. SADOVEANU, M. C. 30. Dănilă se ține cu mîna de inimă, rîzînd de prostia dracului. CREANGĂ, P. 51.

2. (Mai ales la plural , uneori exclamativ) Vorbă, lucru, faptă lipsită de logică, de seriozitate, de importanță; absurditate, inepție, moft, nimic, fleac. Am de lucru... N-am verb reflexiv:eme de prostii. REBREANU,

I. 102. Astăzi ți-am spus multe prostii și cîteva obrăznicii. IBRĂILEANU, A. 189. Albumul Magdei, plin de toate prostiile, se mai înavuți și cu următoarea. HOGAȘ, M. N. 40. Cine ți-a băgat în cap prostii de astea? veahuță, O. A. III 85.
Forme diferite ale cuvantului prostie:
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

PROSTIE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PROSTIE:
PROSTÍE prostiei forme

1) Stare a celui prost.

2) Faptă sau vorbă de om prost; neghiobie; nerozie; stupiditate.

3) mai ales la plural Vorbe lipsite de importanță; vorbe goale; fleacuri.
       • A-i scoate cuiva prostieile din cap a face pe cineva să renunțe la intențiile sale, considerate ciudate. /prost + sufix prostieie
Forme diferite ale cuvantului prostie: prostiei
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

PROSTIE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PROSTIE:
PROSTÍE, prostii, substantiv feminin

1. Starea celui lipsit de inteligență sau de învățătură, starea omului prost; (concret) faptă, comportare, vorbă care denotă o astfel de stare.

2. Vorbă, faptă sau lucru lipsite de seriozitate, de importanță; fleac; absurditate, inepție.

– Prost + sufix -ie.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

PROSTIE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PROSTIE:
PROSTÍE, prostii, substantiv feminin

1. Starea celui lipsit de inteligență sau de învățătură, starea omului prost; (concret) faptă, comportare, vorbă care denotă o astfel de stare.

2. Vorbă, faptă sau lucru lipsite de seriozitate, de importanță; fleac; absurditate, inepție.

– Prost + sufix -ie.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

prostie
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru prostie:
prostíe forme (despre prost s.). Vechĭ. Simplicitate, naivitate. Azĭ. Defectu de a fi prost, fără minte. Faptă de prost: mare prostie și afacerea asta!
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

PROSTIE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PROSTIE:
PROSTÍE substantiv verbal ignoranță, incultură, modestie, nepricepere, neștiință, simplicitate, simplitate.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

prostie
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru prostie:
prostie substantiv verbal IGNORANȚĂ. INCULTURĂ. MODESTIE. NEPRICEPERE. NEȘTIINȚĂ. SIMPLICITATE. SIMPLITATE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

prostie
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru prostie:
prostíe substantiv feminin, articulat prostía, genitiv dativ articulat prostíei; plural prostíi, articulat prostíile
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

prostie
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru prostie:
prostíe substantiv feminin, articulat prostía, genitiv dativ articulat prostíei; plural prostíi, articulat prostíile
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

prostie
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru prostie:
prostie forme

1. lipsă de minte, de bun simț;

2. vorbă sau faptă proastă.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


CUVINTE APROPIATE DE 'PROSTIE'
PROSTÍCprostícăPROSTICÉLprostíchiPROSTÍEprostietátePROSTIGMÍNĂPROSTÍLPROSTÍME

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL prostie
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului prostie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
E de-o prostie proverbială.
A dat dovadă de o mare prostie.
Mare prostie a spus.
Ce e prostie asta? 5.
Ce susții tu e o prostie.
A comite o prostie.
Ce faci tu e o prostie! 8.
Nu te lega de prostieii.
E de-o prostie proverbială.
A dat dovadă de o mare prostie.
Mare prostie a spus.
Ce e prostie asta? 5.
A comite o prostie.
PROSTÍE prostiei forme 1 Stare a celui prost.
       • A-i scoate cuiva prostieile din cap a face pe cineva să renunțe la intențiile sale, considerate ciudate.
/prost + sufix prostieie.

GRAMATICA cuvântului prostie?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului prostie.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul prostie poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul prostie sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul prostie are forma: prostíi
VEZI PLURALUL pentru prostie la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE prostie?
Vezi cuvântul prostie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul prostie?
[ pros-ti-e ]
Se pare că cuvântul prostie are trei silabe

© 2024 qDictionar.com