 | as |
|
| Proprietate [ pro-pri-e-ta-te ] VEZI SINONIME PENTRU proprietate PE ESINONIME.COM definiția cuvântului proprietate în mai multe dicționareDefinițiile pentru proprietate din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru PROPRIETATE: PROPRIETÁTE (< limba franceza , latina) substantiv feminin 1. (Dr.) Stăpânirea deplină a unui bun în baza unui drept recunoscut de lege. • Proprietate publică = proprietate care aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale, fiind formată din bunuri care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care, prin natura lor, sunt de uz sau de interes public. Bunurile care fac obiectul exclusiv al proprietății publice sunt bogățiile de orice natură ale subsolului, căile de comunicație, spațiul aerian, apele cu potențial energetic valorificabil și acelea ce pot fi folosite în interes public, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice și ale platoului continental, precum și alte bunuri stabilite de lege. Bunurile proprietate publică sunt inalienabile și pot fi date în administrarea regiilor autonome ori a instituțiilor publice sau pot fi concesionate sau închiriate. • Proprietate privată = proprietate care aparține persoanelor fizice, persoanelor juridice, statului sau unităților administrativ-teritoriale, fiind formate de obicei din orice bunuri, cu excepția celor aflate exclusiv în proprietate publică, și asupra cărora titularul sau proprietarul exercită posesia, folosința și dispoziția în interes propriu, însă în limitele determinate de lege. Proprietate privată este conform Constituției garantată, iar în condițiile legii, inviolabilă; bunurile proprietate private se află în circuitul civil. • (economie) Proprietate imobiliară = terenul și resursele naturale ca și amenajările și construcțiile atașate terenului prin prin activitate umană. • Proprietate intelectuală = drepturile referitoare la: opere literare, artistice și științifice; interpretări ale artiștilor interpreți și execuții ale artiștilor executanți, fonograme și emisiuni ale radiodifuziunii; invenții în toate domeniile activității umane, descoperiri științifice; desene și modele industriale; mărci de fabrică, de comerț și de serviciu, precum și nume comerciale și denumiri comerciale; protecția împotriva concurenței neloiale și orice alte drepturi aferente activității intelectuale în domeniile: industrial, științific, literar și artistic. 2. Obiect, bun aflat în proprietatea (1) cuiva. 3. Caracteristică, însușire, trăsătură predominantă a cuiva sau a ceva. 4. Calitatea unui cuvânt, a stilului etc. de a fi propriu (4). Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PROPRIETATE: PROPRIETÁTE, proprietăți, substantiv feminin 1. Stăpînire deplină, în baza unui drept recunoscut, asupra unui bun material. Fundamentul formațiunii social-economice socialiste este proprietatea socialistă asupra mijloacelor de producție, care are fie forma proprietății de stat (bun comun al poporului), fie forma proprietății cooperatiste-colectiviste (proprietatea gospodăriilor agricole colective sau a organizațiilor cooperatiste). CONST. R.P.R. 10. La proprietatea pămintului nu ține de loc, ba o consideră o corvoadă. REBREANU, R. I 165. Proprietate socialistă vezi socialist. Proprietate literară sau artistică = drept de care se bucură un autor (și pe care-l poate transmite și moștenitorilor, pe un timp limitat de lege) de a dispune după voie de operele sale literare sau artistice, putîndu-le edita, reproduce etc. 2. (Concretizat) Ceea ce constituie obiectul unei proprietăți, obiectul stăpînit; bun3; avut1. Casa, proprietate a unui sculptor Wolgast, avea în fund priveliște înspre niște întinse grădini și străjuia cu fațada un parc. CĂLINESCU, E. 239. Singurele proprietăți care le-au mai rămas, casele, se învecinează. C. PETRESCU, O. P. I 232. 3. Însușire care (poate) aparține tuturor elementelor unei specii; caracteristică, trăsătură. Cunoștințele noastre actuale asupra constituției materiei în genere au descoperit o sumă de proprietăți și de forțe nebănuite altădată. MARINESCU, P. A. 38. 4. Calitate a unui cuvînt, a unui termen, a stilului de a reda exact noțiunea sau ideea exprimată. vezi precizie, claritate. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PROPRIETATE: PROPRIETÁTE, proprietăți, substantiv feminin 1. Stăpânire deplină asupra unui bun; (concret) bun material stăpânit, mai ales pământ (agricol) sau imobil, în baza unui drept recunoscut. • Proprietate privată. • Proprietate intelectuală = drepturile referitoare la opere literare, artistice și științifice, interpretări ale artiștilor și orice alte drepturi aferente activității intelectuale în domeniile industrial, științific, literar și artistic. 2. Trăsătură predominantă care caracterizează o ființă, un lucru, un fenomen etc. și care diferențiază o ființă de alta, un lucru de altul etc.; caracteristică, trăsătură, însușire. 3. Calitate a unui cuvânt, a unui termen, a stilului etc. de a reda exact ideea sau noțiunea exprimată. [ pronunție: -pri-e-] – Din limba franceza propriété, latina proprietas, -atis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PROPRIETATE: PROPRIETÁTE, proprietăți, substantiv feminin 1. Stăpânire deplină asupra unui bun; (concret) bun material stăpânit, mai ales pământ (agricol) sau imobil, în baza unui drept recunoscut. • Proprietate literară (sau artistică) = drept de care se bucură un autor de a dispune după voie de operele sale literare sau artistice, putându-le edita, reproduce etc. 2. Trăsătură predominantă care caracterizează o ființă, un lucru, un fenomen etc. și care diferențiază o ființă de alta, un lucru de altul etc.; caracteristică, trăsătură, însușire. 3. Calitate a unui cuvânt, a unui termen, a stilului etc. de a reda exact ideea sau noțiunea exprimată. [ pronunție: -pri-e-] – Din limba franceza propriété, latina proprietas, -atis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PROPRIETATE: PROPRIETÁTE proprietateăți forme 1) Dreptul de a poseda, de a folosi un bun. 2) Formă social-economică de însușire a bunurilor materiale, care exprimă relațiile economice ce apar în societate. proprietate colectivă. proprietate individuală. 3) Valoare materială de care dispune cineva; bun. 4) Semn particular al unui lucru sau al unei persoane; calitate; particularitate; trăsătură; caracter. [G.-D. proprietății; silabe -pri-e-] /<fr. propriété, latina proprietas, proprietateatis Forme diferite ale cuvantului proprietate: proprietateăți Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru proprietate: *proprietáte forme (latina proprietas, -átis). Posesiune, stăpînire: proprietatea fonciară, mobiliară. Lucru posedat, maĭ ales case și moșiĭ: întinse proprietățĭ. Calitate intelectuală: talentu e o proprietate. Calitate, caracter propriŭ, virtute particulară a corpurilor: duritatea e o proprietate a diamantuluĭ. gramatică Calitatea de a exprima exact ideĭa: fără proprietate în terminĭ nu există claritate. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PROPRIETATE: PROPRIETÁTE substantiv feminin 1. Dreptul de a deține, de a se folosi de un bun; stăpânire. 2. Ceea ce constituie obiectul unei stăpâniri; bun, avere, avut. 3. Însușire, calitate caracteristică a unui lucru; caracter distinctiv. 4. Calitatea unui cuvânt, a stilului de a reda precis ideea exprimată. [pronume -pri-e-. / conform limba franceza propriété, latina proprietas]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PROPRIETATE: PROPRIETATE s. 1. posesiune, stăpînire. (Hrisov de proprietate.) 2. atribuit, calitate, caracter, caracteristică, însușire, notă, particularitate, semn, specific, trăsătură, (regional) însușietate, (figurat) amprentă, marcă, pecete, sigiliu, timbru. (O proprietate esențială a acestui proces este...) 3. facultate, însușire. (Magnetul are proprietate de a atrage fierul.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PROPRIETATE: PROPRIETÁTE substantiv feminin 1. însușire, calitate caracteristică unui lucru, unei ființe etc.; caracter distinctiv. 2. calitatea unui cuvânt, a stilului etc. de a fi propriu (4). 3. stăpânire deplină asupra unui bun material; bunul însuși; avere. (< limba franceza propriété, latina proprietas) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru proprietate: proprietate forme 1. dreptul prin care ceva aparține excluziv cuiva; 2. ceeace se posedă excluziv: a-și vizita proprietățile; 3. figurat calitate esențială: proprietățile plantelor; 4. sensul propriu al unei vorbe: proprietatea termenilor. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru proprietate: proprietáte substantiv feminin (silabe -pri-e-), genitiv dativ articulat proprietății; (bunuri) plural proprietăți Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru proprietate: proprietáte (pro-pri-e-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat proprietắții; (bunuri) plural proprietắți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Proprietate: Proprietate ≠ improprietate Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'PROPRIETATE' PROPRIETĂREÁSĂPROPRIETĂRÉSCPROPRIETARICÉSCPROPRIETĂRÍMEPROPRIETÁTEproprinácPROPRIOCÉPȚIEPROPRIOCEPTÍV, -ĂPROPRIOCEPTÓR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Proprietate Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului proprietate dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PROPRIETÁTE proprietateăți forme 1 Dreptul de a poseda, de a folosi un bun. Proprietate colectivă. Proprietate individuală. Propriété, latina proprietas, proprietateatis. Hrisov de proprietate. O proprietate esențială a acestui proces este. Magnetul are proprietate de a atrage fierul. Hrisov de proprietate. Magnetul are proprietate de a atrage fierul. |
GRAMATICA cuvântului Proprietate? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului proprietate. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Proprietate poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE proprietate? Vezi cuvântul proprietate desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul proprietate?[ pro-pri-e-ta-te ] Se pare că cuvântul proprietate are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Proprietate Inţelegi mai uşor cuvântul proprietate dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexePublică = proprietate care aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale, fiind formată din bunuri care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care, prin natura lor, sunt de uz sau de interes public Privată = proprietate care aparține persoanelor fizice, persoanelor juridice, statului sau unităților administrativ-teritoriale, fiind formate de obicei din orice bunuri, cu excepția celor aflate exclusiv în proprietate publică, și asupra cărora titularul sau proprietarul exercită posesia, folosința și dispoziția în interes propriu, însă în limitele determinate de lege Imobiliară = terenul și resursele naturale ca și amenajările și construcțiile atașate terenului prin prin activitate umană Intelectuală = drepturile referitoare la: opere literare, artistice și științifice; interpretări ale artiștilor interpreți și execuții ale artiștilor executanți, fonograme și emisiuni ale radiodifuziunii; invenții în toate domeniile activității umane, descoperiri științifice; desene și modele industriale; mărci de fabrică, de comerț și de serviciu, precum și nume comerciale și denumiri comerciale; protecția împotriva concurenței neloiale și orice alte drepturi aferente activității intelectuale în domeniile: industrial, științific, literar și artistic Proprietate literară sau artistică = drept de care se bucură un autor și pe care-l poate transmite și moștenitorilor, pe un timp limitat de lege de a dispune după voie de operele sale literare sau artistice, putîndu-le edita, reproduce etc Proprietate intelectuală = drepturile referitoare la opere literare, artistice și științifice, interpretări ale artiștilor și orice alte drepturi aferente activității intelectuale în domeniile industrial, științific, literar și artistic Proprietate literară sau artistică = drept de care se bucură un autor de a dispune după voie de operele sale literare sau artistice, putându-le edita, reproduce etc |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Proprietate |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A împleti cosiță albă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul proprietate are forma: proprietăți
