eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție proprietarime


PLURALGRAMATICĂSILABE
Proprietărime [ pro-pri-e-tă-ri-me ]
VEZI SINONIME PENTRU proprietărime PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului proprietarime în mai multe dicționare

Definițiile pentru proprietarime din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PROPRIETĂRIME:
PROPRIETĂRÍME substantiv feminin (Neobișnuit) Totalitatea proprietarilor (de moșii). Orice atingere a [proprietății] va ridica proprietărimea din întreaga țară ca un singur om. CAMIL PETRESCU, O. II 406.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

PROPRIETĂRIME
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PROPRIETĂRIME:
PROPRIETĂRÍME substantiv feminin (Rar) Totalitatea proprietarilor (de pământ), mulțime de proprietari. [ pronunție: -pri-e-]

– Proprietar + sufix -ime.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

PROPRIETĂRIME
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PROPRIETĂRIME:
PROPRIETĂRÍME substantiv feminin (Rar) Totalitatea proprietarilor (de pământ), mulțime de proprietari. [ pronunție: -pri-e-]

– Proprietar + sufix -ime.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

proprietărime
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru proprietărime:
proprietăríme (rar) (pro-pri-e-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat proprietărímii
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

proprietărime
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru proprietărime:
proprietăríme substantiv feminin (silabe -pri-e-), genitiv dativ articulat proprietărímii
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'PROPRIETARIME'
PROPRIETÁRĂPROPRIETĂREÁSĂPROPRIETĂRÉSCPROPRIETARICÉSCPROPRIETĂRÍMEPROPRIETÁTEproprinácPROPRIOCÉPȚIEPROPRIOCEPTÍV, -Ă

GRAMATICA cuvântului proprietărime?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului proprietărime.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul proprietărime poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul proprietărime sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
VEZI PLURALUL pentru proprietărime la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE proprietărime?
Vezi cuvântul proprietărime desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul proprietărime?
[ pro-pri-e-tă-ri-me ]
Se pare că cuvântul proprietărime are şase silabe

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Sezi binișor!?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
limbă pe care o învață cineva din prima copilărie, de la părinți; limbă natală
om fără personalitate, de care se servește cineva pentru a-și atinge un scop personal
fii cuminte! astâmpără-te! ♦ cu blândețe, prietenos
cu mare durere
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app