 | as |
|
| Pronunţa [ pro-nun-ţa ] VEZI SINONIME PENTRU pronunţa PE ESINONIME.COM definiția cuvântului pronunta în mai multe dicționareDefinițiile pentru pronunta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a pronunța (forma la infinitiv) A pronunța conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PRONUNȚA: PRONUNȚÁ, pronúnț, verb I. 1. tranzitiv (Cu privire la sunete, silabe, cuvinte) A exprima articulat; a rosti, a spune. Felul de a pronunța sunetele vorbirii omenești nu este același la diversele popoare. IORDAN, L. R. 175. Norocul tău că n-ai pronunțat vorba întreagă! EMINESCU, N. 70. • reflexiv pasiv Silabă numim un sunet deplin, simplu sau compus... care însă să se pronunțe cu o scoatere de voce. CREANGĂ, A. 88. ♦ (Cu privire la discursuri, cuvîntări etc.) A ține, a rosti în fața unui public. A pronunțat un discurs. 2. tranzitiv (juridic; cu privire la sentințe, hotărîri) A face cunoscut, a comunica. Președintele pronunță sentința. • reflexiv pasiv figurat Iată adevăratul drum pe care a mers și merge estetica metafizică. Aici e precizată metoda ei, drumul istoric pe care a mers, și tot aici, în cîteva cuvinte, se pronunță și condamnarea ei. GHEREA, ST. Hristos II 27. 3. reflexiv A-și spune părerea, a-și da avizul. Urmează să se constituie o comisiune de medici care să-l examineze și să se pronunțe. BOGZA, A. Î. 357. Pentru a doua chestie vezi singur că nu ne puteam pronunța curat. BĂLCESCU, la GHICA, A. 555. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PRONUNȚA: PRONUNȚÁ, pronunț, verb I. 1. tranzitiv A emite, a rosti sunete, silabe, cuvinte, propoziții, fraze; a articula. ♦ A ține un discurs, o cuvântare etc. 2. tranzitiv A da o hotărâre, o sentință judecătorească; a declara ceva în virtutea autorității cu care este învestit. 3. reflexiv A-și spune părerea, a-și da avizul; a lua atitudine. – Din latina pronuntiare, limba franceza prononcer. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PRONUNȚA: PRONUNȚÁ, pronunț, verb I. 1. tranzitiv A emite, a rosti sunete, silabe, cuvinte, propoziții, fraze; a articula. ♦ A ține un discurs, o cuvântare etc. 2. tranzitiv A da o hotărâre, o sentință judecătorească; a declara ceva în virtutea autorității cu care este învestit. 3. reflexiv A-și spune părerea, a-și da avizul; a lua atitudine. – Din latina pronuntiare, limba franceza prononcer. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PRONUNȚA: PRONUNȚÁ verb I. 1. trecut A articula, a rosti (sunete, silabe, cuvinte). ♦ A ține, a rosti (un discurs). 2. trecut, reflexiv (juridic) A face cunoscut, a comunica o sentință, o hotărâre etc. 3. reflexiv A-și spune părerea; a lua atitudine. [P.i. pronúnț. / < latina pronuntiare, conform italiana pronunziare, limba franceza prononcer]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PRONUNȚA: PRONUNȚÁ verb I. trecut a articula, a rosti (sunete, silabe, cuvinte). • a ține, a rosti (un discurs). II. trecut, reflexiv (juridic) a decide în urma unor dezbateri, a comunica o sentință, o hotărâre etc. III. reflexiv a-și spune părerea; a opina. (< latina pronuntiare, limba franceza prononcer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pronunța: pronunțá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu pronúnț, persoana a treia singular: el / ea și plural pronúnță Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pronunța: pronunțá (a pronunta) verb, indicativ prezent 3 pronúnță Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'PRONUNTA' PRONUNCIAMÉNTPRONUNCIAMÉNTOPRONÚNCIEpronúnțPRONUNȚÁPRONUNȚÁBILPRONUNȚÁREPRONUNȚÁTPRONUNȚIÁȚIE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL pronunța Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului pronunța dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Pronunțá a pronunța verb, indicativ prezent 3 pronúnță. |
GRAMATICA cuvântului pronunța? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pronunța. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul pronunța poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE pronunţa? Vezi cuvântul pronunţa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pronunţa?[ pro-nun-ţa ] Se pare că cuvântul pronunţa are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Lucru de nimic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul pronunța se conjugă: ei ele pronúnță
