 | as |
|
| Pronume [ pro-nu-me ] VEZI SINONIME PENTRU pronume PE ESINONIME.COM definiția cuvântului pronume în mai multe dicționareDefinițiile pentru pronume din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PRONUME: PRONÚME, pronume, substantiv neutru Parte de vorbire care ține locul unui substantiv (nume de ființă, de lucru, de acțiune etc.). În propoziția: «eu eram vesel», «eu» este pronume. ▭ Pronumele sînt cuvinte dintre cele mai uzuale, de aceea și păstrează în toate limbile o flexiune arhaică. GRAUR, L. 173. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru pronume: *pronúme n., plural tot așa (latina pronomen, despre pro, pentru, în loc de, și nomen, nume. vezi nume). gramatică Cuvînt care ține locu unuĭ nume (unuĭ substantiv), ca: Vezĭ casa? O văd. Pronumele sînt: personale, demonstrative, posesive, relative și indefinite. vezi prenume. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PRONUME: PRONÚME, pronume, substantiv neutru 1. (gramatică) Parte de vorbire flexibilă care ține locul unui substantiv. 2. (Prin confuzie) Prenume. – Din latina pronomen, limba franceza pronom (după nume). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PRONUME: PRONÚME, pronume, substantiv neutru 1. (gramatică) Parte de vorbire flexibilă care ține locul unui substantiv. 2. (Prin confuzie) Prenume. – Din latina pronomen, limba franceza pronom (după nume). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PRONUME: PRONÚME pronume n. 1) gramatică Parte de vorbire care cuprinde cuvinte ce țin locul unor nume. 2) învechit regional vezi PRENUME. /<lat. pronomen, limba franceza pronom Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru pronume: pronume n. 1. gramatică vorbă ce ține locul unui substantiv: pronume personal, posesiv, demonstrativ; 2. nume de familie1.[1] Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PRONUME: PRONÚME2 substantiv neutru (gramatică) Parte de vorbire care substituie un substantiv sau alt nume. [conform latina pronomen, limba franceza pronom]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PRONUME: PRONÚME substantiv neutru parte de vorbire flexibilă care substituie un substantiv. (< latina pronomen, după limba franceza pronom) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pronume: pronúme (parte de vorbire) substantiv neutru, articulat pronúmele; plural pronúme, articulat pronúmele Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru pronume: pronume substantiv verbal NUME DE BOTEZ. NUME MIC. PRENUME. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pronume: pronúme substantiv neutru, plural pronúme Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PRONUME: PRONÚME1 substantiv neutru vezi prenume. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
CUVINTE APROPIATE DE 'PRONUME' prontoárcePRONTOZÍLPronubaPRONUCLÉUPRONÚMEpronumípronumírepronumítPRONUNCIAMÉNT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL PRONUME Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului pronume dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PRONÚME pronume n. |
GRAMATICA cuvântului PRONUME? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pronume. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul PRONUME poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE pronume? Vezi cuvântul pronume desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pronume?[ pro-nu-me ] Se pare că cuvântul pronume are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL PRONUME |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ astăzi în expresie odată cu capul sau în ruptul capului?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul pronume are forma: pronúme
