 | as |
|
| Promulgare [ pro-mul-ga-re ] VEZI SINONIME PENTRU promulgare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului promulgare în mai multe dicționareDefinițiile pentru promulgare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PROMULGARE: PROMULGÁRE, promulgări, substantiv feminin Acțiunea de a promulga și rezultatul ei; act prin care șeful unui stat dispune publicarea și intrarea în vigoare a unui proiect de lege votat de organul legislativ. – vezi promulga. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PROMULGARE: PROMULGÁRE, promulgări, substantiv feminin Acțiunea de a promulga; publicare oficială a unei noi legi. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PROMULGARE: PROMULGÁRE, promulgări, substantiv feminin Acțiunea de a promulga și rezultatul ei. – vezi promulga. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PROMULGARE: PROMULGÁRE substantiv feminin Acțiunea de a promulga și rezultatul ei; promulgație. [< promulga]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PROMULGARE: PROMULGARE substantiv (juridic) (învechit) promulgație. (promulgare unui proiect de lege.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru promulgare: promulgáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat promulgării; plural promulgări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru promulgare: promulgáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat promulgắrii; plural promulgắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'PROMULGARE' promtuárpromuciórpromúlgPROMULGÁPROMULGÁREPROMULGÁȚIEpromulgațiúnepromulgatórpromúnte |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL promulgare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului promulgare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Promulgare unui proiect de lege. Promulgare unui proiect de lege. |
GRAMATICA cuvântului promulgare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului promulgare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul promulgare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE promulgare? Vezi cuvântul promulgare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul promulgare?[ pro-mul-ga-re ] Se pare că cuvântul promulgare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL promulgare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Idealism absolut?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul promulgare are forma: promulgări
