eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție proeminenta


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Proeminenţă [ pro-e-mi-nen-ţă ]
VEZI SINONIME PENTRU proeminenţă PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului proeminenta în mai multe dicționare

Definițiile pentru proeminenta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PROEMINENȚĂ:
PROEMINÉNȚĂ, proeminențe, substantiv feminin

1. Faptul de a fi proeminent.

2. (Concretizat) Parte proeminentă, ridicătură, ieșitură. Politiciani de modă veche

– ochi holbați, bărbii revărsate spre proeminența burților, vorbe goale, fraze umflate. SADOVEANU, E. 147. Își mîngîia acum bărbia cu două ușoare proeminențe gemene. CAMIL PETRESCU, O. I 304.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

PROEMINENȚĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PROEMINENȚĂ:
PROEMINENȚĂ s.

1. ieșind, ieșitură, protuberanță, ridicătură, (regional) bolfă, (învechit) scosătură, scoțătură. (proeminenta a unui obiect.)

2. protuberanță, (popular) bulbucătură. (proeminenta anatomică.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

PROEMINENȚĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PROEMINENȚĂ:
PROEMINÉNȚĂ, proeminențe, substantiv feminin Faptul de a fi proeminent; (concret) parte proeminentă a unui obiect, ridicătură, ieșitură. [ pronunție: pro-e-]

– Din limba franceza proéminence.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

PROEMINENȚĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PROEMINENȚĂ:
PROEMINÉNȚĂ, proeminențe, substantiv feminin Faptul de a fi proeminent; (concret) parte proeminentă a unui obiect, ridicătură, ieșitură. [ pronunție: pro-e-]

– Din limba franceza proéminence.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

proeminență
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru proeminență:
*proeminénță forme, plural e (despre eminent; limba franceza proéminence). Starea lucruluĭ proeminent. Lucru proeminent, înălțătură, loc maĭ înalt: o proeminență de pămînt.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

PROEMINENȚĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PROEMINENȚĂ:
PROEMINÉNȚĂ substantiv feminin Faptul de a fi proeminent.
♦ (concretizat) Ieșitură (în relief), ridicătură. [pronume pro-e-. / conform limba franceza proéminence].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

PROEMINENȚĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PROEMINENȚĂ:
PROEMINÉNȚĂ proeminentae forme

1) Caracter proeminent.

2) Parte proeminentă; ridicătură; protuberanță; convexitate. /<fr. proéminence
Forme diferite ale cuvantului proeminenta: proeminentae
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

proeminență
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru proeminență:
proeminénță (ieșitură, ridicătură) substantiv feminin, genitiv dativ articulat proeminénței; (părți proeminente) plural proeminénțe
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

PROEMINENȚĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PROEMINENȚĂ:
PROEMINÉNȚĂ substantiv feminin faptul de a fi proeminent.
       • ieșitură (în relief), ridicătură. (< limba franceza proéminence)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

proeminență
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru proeminență:
proeminénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat proeminénței; (părți proeminente) plural proeminénțe
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

proeminență
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru proeminență:
proeminență forme

1. starea celor proeminente;

2. parte proeminentă.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


CUVINTE APROPIATE DE 'PROEMINENTA'
proegúmenPROEICTÁNTproemináPROEMINÉNTPROEMINÉNȚĂpróenPROENZÍMĂPROÉRESPROÉRESIS

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL PROEMINENȚĂ
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului proeminenţă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
ProeminenȚĂ a unui obiect.
ProeminenȚĂ anatomică.
PROEMINÉNȚĂ proeminenȚĂe forme 1 Caracter proeminent.

GRAMATICA cuvântului PROEMINENȚĂ?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului proeminenţă.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul PROEMINENȚĂ poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul PROEMINENȚĂ sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul proeminență are forma: proeminénțe
VEZI PLURALUL pentru PROEMINENȚĂ la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE proeminenţă?
Vezi cuvântul proeminenţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul proeminenţă?
[ pro-e-mi-nen-ţă ]
Se pare că cuvântul proeminenţă are cinci silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL PROEMINENȚĂ

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A avea pe cineva în sau la inimă?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a ucide; a distruge
construcție grafică cu care se determină rezultanta a două forțe concurente
a iubi pe cineva
încrețitură abia vizibilă a apei mării, semn al unui început de vânt
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app