 | as |
|
| Procurator [ pro-cu-ra-tor ] VEZI SINONIME PENTRU procurator PE ESINONIME.COM definiția cuvântului procurator în mai multe dicționareDefinițiile pentru procurator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PROCURATÓR: PROCURATÓR, procuratori, substantiv masculin 1. Magistrat roman, administrator al unei provincii imperiale, însărcinat cu strîngerea dărilor și repartizarea cheltuielilor. înalt demnitar în unele țări medievale. Tatăl meu ura pe procuratorul Badoer, și l-a otrăvit la un ospăț. NEGRUZZI, S. III 466. 2. (Rar) Cel care procură cuiva ceva. Oamenii erau pentru tine simpli procuratori de plăceri. VLAHUȚĂ, O. A. 503. 3. Mandatar. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru procurator: *procuratór m. (latina procurator. vezi curator). Magistrat care guverna o provincie și strîngea birurile la vechiĭ Romanĭ: Pilat era procuratoru Iudeiĭ. Unu din principaliĭ magistrațĭ în republica Genoveĭ și Venețiiĭ odinioară. juridic Acela care e împuternicit de altu să lucreze în numele luĭ. (Fem. procuratoáre). – Maĭ vechĭ -átor (poloneză prokurator), avocat. vezi procator și vechil. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PROCURATÓR: PROCURATÓR, procuratori, substantiv masculin 1. Magistrat roman, ales de obicei dintre liberți, însărcinat cu strângerea dărilor și cu conducerea provinciilor imperiale. 2. Înalt demnitar în republicile Veneției și Genovei, în evul mediu. 3. Persoană care acționează în numele cuiva, pe baza unei procuri; mandatar. – Din limba franceza procurateur, latina procurator, -oris. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PROCURATÓR: PROCURATÓR, procuratori, substantiv masculin 1. Magistrat roman, ales de obicei dintre liberți, însărcinat cu strângerea dărilor și cu conducerea provinciilor imperiale. 2. Înalt demnitar în republicile Veneția și Genova, în Evul Mediu. 3. Persoană care acționează în numele cuiva, pe baza unei procuri; mandatar. – Din limba franceza procurateur, latina procurator, -oris. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PROCURATÓR: PROCURATÓR substantiv masculin 1. magistrat roman, administrator al unei provincii imperiale, cu strângerea dărilor și cu repartizarea cheltuielilor. 2. înalt demnitar în vechile republici italiene Genova și Veneția. 3. mandatar însărcinat să apere interesele unei alte persoane. (< limba franceza procurateur, latina procurator) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru procurator: procurator m. 1. magistrat roman, locțiitorul împăratului în provincii: Pilat era procuratorul Iudeii; 2. magistrat în unele republici italiene din evul-mediu (Veneția, Genova); 3. juridic cel ce are puterea de a lucra pentru altul: părțile interesate vor putea fi reprezentate prin un procurator. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PROCURATÓR: PROCURATÓR substantiv masculin 1. Magistrat roman, administrator al unei provincii imperiale, însărcinat cu strângerea dărilor și cu repartizarea cheltuielilor. ♦ Înalt demnitar în vechile republici Genova și Veneția. 2. Mandatar; procurant. [< latina procurator, conform limba franceza procurateur. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PROCURATÓR: PROCURATÓR procuratori m. 1) (în Roma antică) Magistrat care avea în însărcinare încasarea impozitelor și guvernarea unei provincii. 2) Persoană care acționează în numele cuiva pe baza unei procuri. /<fr. procurateur, latina procurator Forme diferite ale cuvantului procurator: procuratori Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru procurator: procuratór (procuratóri), substantiv masculin – Împuternicit, înalt magistrat. latina procurator (secolul XVIII), conform poloneză prokurator (Tiktin). Forme diferite ale cuvantului procurator: procuratóri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PROCURATOR: PROCURATOR substantiv împuternicit, mandatar, procurist, (învechit) procurant. (procurator al unei întreprinderi.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru procurator: procuratór substantiv masculin, plural procuratóri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru procurator: procuratór substantiv masculin, plural procuratóri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'PROCURATOR' PROCURÁNTPROCURÁREPROCURÁȚIEprocurațiúnePROCURATÓRprocuratoríePROCURATÚRĂPROCURÍSTprocurístă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL PROCURATÓR Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului procurator dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PROCURATÓR procuratÓri m. ProcuratÓr al unei întreprinderi. |
GRAMATICA cuvântului PROCURATÓR? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului procurator. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul PROCURATÓR poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE procurator? Vezi cuvântul procurator desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul procurator?[ pro-cu-ra-tor ] Se pare că cuvântul procurator are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL PROCURATÓR |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A face tot posibilul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul procurator are forma: procuratóri
