 | as |
|
| Procurare [ pro-cu-ra-re ] VEZI SINONIME PENTRU procurare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului procurare în mai multe dicționareDefinițiile pentru procurare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PROCURARE: PROCURARE s. 1. achiziționare, cumpărare, cumpărat, luare, tîrguire, (învechit) scumpărătoare. (procurare celor necesare.) 2. furnizare, livrare, (învechit) teslimarisire, teslimatisire, (turcism învechit) teslim, teslimat. (procurare la timp a materiei prime.) 3. obținere. (procurare biletelor de tren.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PROCURARE: PROCURÁRE, procurări, substantiv feminin Acțiunea de a procura (1); achiziționare. Procurarea de alimente. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PROCURARE: PROCURÁRE, procurări, substantiv feminin Acțiunea de a procura și rezultatul ei. – vezi procura. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PROCURARE: PROCURÁRE, procurări, substantiv feminin Acțiunea de a procura și rezultatul ei. – vezi procura. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PROCURARE: PROCURÁRE substantiv feminin Acțiunea de a procura și rezultatul ei. [< procura]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru procurare: procuráre substantiv feminin, genitiv dativ articulat procurării; plural procurări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru procurare: procuráre substantiv feminin, genitiv dativ articulat procurắrii; plural procurắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'PROCURARE' procúrPROCURÁPROCURÁBILPROCURÁNTPROCURÁREPROCURÁȚIEprocurațiúnePROCURATÓRprocuratoríe |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL procurare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului procurare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Procurare celor necesare. Procurare la timp a materiei prime. Procurare biletelor de tren. Procurare la timp a materiei prime. Procurare biletelor de tren. |
GRAMATICA cuvântului procurare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului procurare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul procurare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE procurare? Vezi cuvântul procurare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul procurare?[ pro-cu-ra-re ] Se pare că cuvântul procurare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL procurare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Noapte polară?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul procurare are forma: procurări
