 | as |
|
| Proclamaţie [ pro-cla-ma-ţi-e ] VEZI SINONIME PENTRU proclamaţie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului proclamatie în mai multe dicționareDefinițiile pentru proclamatie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PROCLAMAȚIE: PROCLAMÁȚIE, proclamații, substantiv feminin 1. Manifest prin care se aduce la cunoștința publică un fapt de mare importanță; apel tipărit avînd un caracter agitatoric. Lui [Bălcescu] i se datorește proclamația de la Izlaz. SADOVEANU, E. 53. Proclamația tipărită și unele cuvîntări... se vor citi în cursul dimineții de joi în diferite piețe ale orașului. CAMIL PETRESCU, O. II 120. 2. (Învechit) Proclamare (1). Proclamația ce a făcut din balcon îmi răsună încă în auz. NEGRUZZI, S. III 377. – Variantă: (învechit) proclamațiúne (GHICA, S. 103) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PROCLAMAȚIE: PROCLAMÁȚIE, proclamații, substantiv feminin Text oficial prin care se aduce la cunoștința publică un fapt de mare importanță și de interes general; declarație scrisă prin care se face un apel în vederea unei acțiuni importante; proclamare. [Variante: (învechit) proclamațiúne substantiv feminin] – Din limba franceza proclamation, latina proclamatio, -onis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PROCLAMAȚIE: PROCLAMÁȚIE, proclamații, substantiv feminin Text oficial prin care se aduce la cunoștința publică un fapt de mare importanță și de interes general; declarație scrisă prin care se face un apel în vederea unei acțiuni importante; proclamare. [Variante: (învechit) proclamațiúne substantiv feminin] – Din limba franceza proclamation, latina proclamatio, -onis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PROCLAMAȚIE: PROCLAMÁȚIE substantiv feminin Proclamare. ♦ Manifest prin care se aduce la cunoștința publică un fapt de mare importanță. ♦ Apel tipărit având un caracter agitatoric. [pronume -iei, variantă proclamațiune substantiv feminin / conform limba franceza proclamation, latina proclamatio]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PROCLAMAȚIE: PROCLAMÁȚIE substantiv feminin comunicare oficială prin care se aduce la cunoștința publică un fapt de mare importanță. • apel tipărit având un caracter agitatoric. (< limba franceza proclamation, latina proclamatio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PROCLAMAȚIE: PROCLAMÁȚIE proclamatiei forme 1) vezi A PROCLAMA. 2) Apel cu conținut politic urmărind scopuri de agitație; foaie volantă. /<fr. proclamation, latina proclamatio, proclamatieonis Forme diferite ale cuvantului proclamatie: proclamatiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru proclamație: proclamáție substantiv feminin (silabe -cla-, -ți-e), articulat proclamáția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat proclamáției; plural proclamáții, articulat proclamáțiile (silabe -ți-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru proclamație: proclamáție (pro-cla-, -ți-e) substantiv feminin, articulat proclamáția (-ți-a), genitiv dativ articulat proclamáției; plural proclamáții, articulat proclamáțiile (-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru proclamație: proclamați(un)e forme 1. acțiunea de a proclama, publicațiune solemnă; 2. scriere ce conține proclamațiunea: proclamațiune de răsboiu. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PROCLAMAȚIE: PROCLAMAȚIE s. 1. declarație. (proclamatie de independență.) 2. manifest. (proclamatie către mase.) 3. chemare. (A publicat o proclamatie avîntată.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'PROCLAMATIE' PROCLAMÁREPROCLAMARISÍPROCLAMARISÍREPROCLAMARISÍTPROCLAMÁȚIEPROCLAMAȚIÚNEPROCLAMATÍVPROCLAMATÓRProcle |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL PROCLAMAȚIE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului proclamaţie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PROCLAMÁȚIE proclamaȚiei forme 1 vezi A PROCLAMA. Proclamation, latina proclamatio, proclamaȚieonis. ProclamaȚie de independență. ProclamaȚie către mase. A publicat o proclamaȚie avântată. ProclamaȚie de independență. ProclamaȚie către mase. A publicat o proclamaȚie avîntată. |
GRAMATICA cuvântului PROCLAMAȚIE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului proclamaţie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul PROCLAMAȚIE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE proclamaţie? Vezi cuvântul proclamaţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul proclamaţie?[ pro-cla-ma-ţi-e ] Se pare că cuvântul proclamaţie are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL PROCLAMAȚIE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A se da jos?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul proclamație are forma: proclamáții
