 | as |
|
| Probozire [ pro-bo-zi-re ] VEZI SINONIME PENTRU probozire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului probozire în mai multe dicționareDefinițiile pentru probozire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PROBOZIRE: PROBOZÍRE, proboziri, substantiv feminin Acțiunea de a probozi; mustrare, probozeală. Probozirea lui Ion în biserică a dezlănțuit un potop de mînie în casa Herdelea împotriva preotului. REBREANU, I. 81. De probozire era gingaș tare Și sfios, sărmanul, ca o fată-mare. CONTEMPORANUL, II 780. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru probozire: probozire substantiv verbal ADMONESTARE. CEARTĂ. CERTARE. DOJANĂ. DOJENIRE. IMPUTARE. MORALĂ. MUSTRARE. OBSERVAȚIE. REPROȘ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PROBOZIRE: PROBOZÍRE, proboziri, substantiv feminin (învechit, regional și fam.) Acțiunea de a probozi. – vezi probozi. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PROBOZIRE: PROBOZÍRE, proboziri, substantiv feminin (învechit, regional și fam.) Acțiunea de a probozi. – vezi probozi. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru probozire: probozíre (învechit, regional) substantiv feminin, genitiv dativ articulat probozírii; plural probozíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru probozire: probozíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat probozírii; plural probozíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru probozire: probozire, proboziri substantiv feminin (învechit, regional) vezi probozeală Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'PROBOZIRE' PROBOZEÁLĂPROBOZÉNIEprobozéscPROBOZÍPROBOZÍREprobrăzuíprobrejéniePROBUÍPROBUS |
GRAMATICA cuvântului probozire? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului probozire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul probozire poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE probozire? Vezi cuvântul probozire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul probozire?[ pro-bo-zi-re ] Se pare că cuvântul probozire are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL probozire |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A se da în vorbă cu cineva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul probozire are forma: probozíri
