 | as |
|
| Problemă [ pro-ble-mă ] VEZI SINONIME PENTRU problemă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului problema în mai multe dicționareDefinițiile pentru problema din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PROBLEMĂ: PROBLÉMĂ, probleme, substantiv feminin Chestiune teoretică sau practică importantă, care cere o rezolvare. [Cercetătorii moderni] au căutat... să rezolve problema originii vieții. MARINESCU, P. A. 41. Dacă pentru întreaga țară, cărbune mai mult, mereu mai mult, este o problemă de viață și de moarte, pentru noi, din Valea Jiului, este și un punct de onoare. DAVIDOGLU, M. 7. Cunoaștem problema țărănească și din cărți și din experiență... ne interesăm de ea. REBREANU, R. I 35. • (În construcție cu verbul «a pune») Se punea acum din nou problema oamenilor. CAMIL PETRESCU, O. II 271. ♦ Lucru greu de înțeles, de rezolvat sau de explicat. Ființa ei începea să se concentreze asupra acestei umbre, de unde trebuia să iasă lumină. Era ceea ce se numește o problemă – cuvînt și noțiune cu desăvirșire necunoscute unei muntence. SADOVEANU, B. 63. O problemă e-ntregul tău trecut. MACEDONSKI, O. I 266. Dacă tu știai problema astei vieți cu care lupt, Ai vedea că am cuvinte pana chiar să o fi rupt. EMINESCU, O. I 137. ♦ (matematică) Chestiune care face necesară o soluție și care poate fi rezolvată prin calcule sau prin raționamente. Cu cerneală apoasă, pe paginile cu liniatură de pătrățele violete, [sînt scrise] probleme de aritmetică. C. PETRESCU, Î. II 162. – Variantă: (învechit) problém (ALECSANDRI, O. P. 49) substantiv neutru Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PROBLEMĂ: PROBLÉMĂ, probleme, substantiv feminin I. 1. Chestiune care prezintă aspecte neclare, discutabile, care necesită o lămurire, o precizare, care se pretează la discuții. 2. Chestiune importantă care constituie o sarcină, o preocupare (majoră) și care cere o soluționare (imediată). 3. Chestiune care intră în sfera preocupărilor, a cercetărilor cuiva; obiect principal al preocupărilor cuiva; temă, materie. ♦ (matematică) Chestiune în care, fiind date anumite ipoteze, se cere rezolvarea, prin calcule sau prin raționamente, a unor date. II. 1. Dificultate care trebuie rezolvată pentru a obține un anumit rezultat; greutate, impas. 2. Lucru greu de înțeles, greu de rezolvat sau de explicat; mister, enigmă. [Variante: (învechit) problém substantiv neutru] – Din limba franceza problème, latina problema. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PROBLEMĂ: PROBLÉMĂ, probleme, substantiv feminin I. 1. Chestiune care prezintă aspecte neclare, discutabile, care necesită o lămurire, o precizare, care se pretează la discuții. 2. Chestiune importantă care constituie o sarcină, o preocupare (majoră) și care cere o soluționare (imediată). 3. Chestiune care intră în sfera preocupărilor, a cercetărilor cuiva; obiect principal al preocupărilor cuiva; temă, materie. ♦ (matematică) Chestiune în care, fiind date anumite ipoteze, se cere rezolvarea, prin calcule sau prin raționamente, a unor date. II. 1. Dificultate care trebuie rezolvată pentru a obține un anumit rezultat; greutate, impas. 2. Lucru greu de înțeles, greu de rezolvat sau de explicat; mister, enigmă. [Variante: (învechit) problém substantiv neutru] – Din limba franceza problème, latina problema. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PROBLEMĂ: PROBLEMĂ s. 1. chestiune, lucru, subiect, temă, (învechit și regional) prochimen, (învechit) materie. (Mulțimea și diversitatea problemalor discutate; să trecem la problema care interesează.) 2. chestiune. (problema care se pune este următoarea...) 3. afacere, chestiune, interese (la plural), treabă, (popular și fam.) daraveră, (regional) tamjă, (învechit) negoț. (Și-a rezolvat toate problema.) 4. chestiune, lucru, poveste, pricină, socoteală, treabă, (învechit) madea, (rusism) predmet. (S-a lămurit problema aceea?) 5. dificultate, greutate. (Sînt multe problema de rezolvat.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PROBLEMĂ: PROBLÉMĂ problemae forme 1) Chestiune teoretică sau practică care poate fi rezolvată pe baza anumitor cunoștințe și raționamente. problema de aritmetică. problema de șah. 2) Obiect de care se ocupă autorul unei lucrări sau al unei expuneri; temă. 3) Situație care are aspecte discutabile. 4) Afacere care necesită rezolvare; chestiune; treabă; lucru. 5) Lucru greu de înțeles sau de rezolvat. [G.-D. problemei] /<fr. probleme, latina problema Forme diferite ale cuvantului problema: problemae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru problemă: *problémă forme, plural e (vgr. pró-blema, despre pro-bállo, arunc înainte; limba neogreacă pro-vállo. vezi em-blemă, balistic, provalisesc). Chestiune de rezolvat după regulele științeĭ: problemă algebrică. figurat Lucru greŭ de explicat: vĭața unor oamenĭ e o problemă. – Pe la 1800 próvlimă (limba neogreacă próvlima), 1. propunere, 2. proces. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PROBLEMĂ: PROBLÉMĂ substantiv feminin (matematică) Chestiune de rezolvat a cărei soluție, dezlegare se pot afla sau trebuie căutate prin calcul. 2. Lucru dificil, greu de înțeles, de explicat sau de rezolvat; chestiune de actualitate care trebuie rezolvată; chestiune. [Variante problem substantiv neutru / conform limba franceza problème, italiana , latina, greacă problema]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PROBLEMĂ: PROBLÉMĂ substantiv feminin 1. chestiune teoretică sau practică importantă, care cere o rezolvare. • (matematică) chestiune a cărei soluție, dezlegare se poate afla sau trebuie căutată prin calcul. 2. dificultate, lucru greu de înțeles, de explicat sau de rezolvat. (< limba franceza problème, latina, greacă problema) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru problemă: problemă forme 1. chestiune de rezolvat după regulele științei: problemă de algebră; 2. propozițiune ale cării pro și contra se pot deopotrivă susține: problemă de metafizică; 3. figurat tot ce e greu de conceput, de deslegat: această afacere e o problemă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru problemă: problémă (probléme), substantiv feminin – Chestiune; enigmă. în franceză problème. Este dubletul lui provlimă, substantiv feminin (propunere; chestiune), învechit, din limba neogreacă πρόβλημα (Gáldi 245). – derivat problematic, adjectiv, din limba franceza problématique. Forme diferite ale cuvantului problema: probléme Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru problemă: problémă substantiv feminin (silabe -ble-), genitiv dativ articulat problémei; plural probléme Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru problemă: problémă (pro-ble-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat problémei; plural probléme Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru problema: problemá, probleméz, verb I (învechit) a problematiza. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PROBLEMĂ: PROBLÉMĂ substantiv verbal propunere. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru problemă: problemă substantiv verbal PROPUNERE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'PROBLEMA' probióticprobitáPROBITÁTEPROBLÉMPROBLÉMĂPROBLEMÁTICPROBLEMÁTICĂPROBLEMATIZÁproblematizánt |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL problemă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului problemă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Mulțimea și diversitatea problemălor discutate; să trecem la problemă care interesează. Problemă care se pune este următoarea. Și-a rezolvat toate problemă. S-a lămurit problemă aceea? 5. Sînt multe problemă de rezolvat. PROBLÉMĂ problemăe forme 1 Chestiune teoretică sau practică care poate fi rezolvată pe baza anumitor cunoștințe și raționamente. Problemă de aritmetică. Problemă de șah. Mulțimea și diversitatea problemălor discutate; să trecem la problemă care interesează. S-a lămurit problemă aceea? 5. Sunt încă multe problemă de rezolvat. |
GRAMATICA cuvântului problemă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului problemă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul problemă poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE problemă? Vezi cuvântul problemă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul problemă?[ pro-ble-mă ] Se pare că cuvântul problemă are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL problemă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A ști papara cuiva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul problemă are forma: probléme
