 | as |
|
| Probatoriu [ pro-ba-to-riu ] VEZI SINONIME PENTRU probatoriu PE ESINONIME.COM definiția cuvântului probatoriu în mai multe dicționareDefinițiile pentru probatoriu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PROBATÓRIU: PROBATÓRIU, -IE, probatorii, substantiv neutru, adjectiv 1. substantiv neutru Procedură de culegere a probelor (1) în justiție; totalitatea probelor adunate și prezentate într-un litigiu. 2. Adj. Probator. – Din latina probatorium. Forme diferite ale cuvantului probatoriu: probatoriu-ie Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PROBATÓRIU: PROBATÓRIU, -IE, probatorii, substantiv neutru, adjectiv 1. substantiv neutru Procedură de culegere a probelor (1) în justiție; totalitatea probelor adunate și prezentate într-un litigiu. 2. Adj. Probator. – Din latina probatorium. Forme diferite ale cuvantului probatoriu: probatoriu-ie Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PROBATÓRIU, -IE: PROBATÓRIU, -IE adjectiv Care este propriu să dovedească ceva. // substantiv neutru Procedură de culegere a probelor în justiție. [pronume -riu, variantă probator, -oare adjectiv / conform limba franceza probatoire]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PROBATÓRIU: PROBATÓRIU, -IE I. adjectiv propriu să dovedească ceva; probator. II. substantiv neutru procedură de culegere a probelor în justiție. (< latina probatorium, limba franceza probatoire) Forme diferite ale cuvantului probatoriu: probatoriu-ie Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru probatoriu: probatóriu substantiv neutru [-riu pronume -riu], articulat probatóriul; plural probatórii, articulat probatóriile (silabe -ri-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PROBATÓRIU: PROBATÓRIU1 probatoriue (probatoriui, probatoriue) Care probează; care poate dovedi. Argumente probatoriui. /<lat. probatorius, probatoriua, probatoriuum Forme diferite ale cuvantului probatoriu: probatoriue Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PROBATÓRIU: PROBATÓRIU2 probatoriui n. Totalitate a probelor prezentate într-un litigiu. /<lat. probatorius, probatoriua, probatoriuum Forme diferite ale cuvantului probatoriu: probatoriui Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru probatoriu: probatóriu2 [riu pronume riu] substantiv neutru, articulat probatóriul; plural probatórii, articulat probatóriile (-ri-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru probatoriu: probatóriu adjectiv masculin [-riu pronume -riu], forme probatórie (silabe-ri-e); plural m. și forme probatórii Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru probatoriu: probatóriu1 [riu pronume riu] adjectiv masculin, forme probatórie (-ri-e); plural m. și forme probatórii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru probatoriu: probatoriu a. juridic propriu a constata: act probatoriu. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PROBATÓRIU: PROBATÓRIU, -IE adjectiv verbal probator. Forme diferite ale cuvantului probatoriu: probatoriu-ie Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
CUVINTE APROPIATE DE 'PROBATORIU' Prob/ataPROBÁȚIEPROBAȚIÚNEPROBATÓRPROBATÓRIUPROBÁZĂprobăzitúrăPROBĂZUIprobeájen |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL PROBATÓRIU Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului probatoriu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PROBATÓRIU1 probatÓriue probatÓriui, probatÓriue Care probează; care poate dovedi. Argumente probatÓriui. Probatorius, probatÓriua, probatÓriuum. PROBATÓRIU2 probatÓriui n. Probatorius, probatÓriua, probatÓriuum. |
GRAMATICA cuvântului PROBATÓRIU? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului probatoriu. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul PROBATÓRIU poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE probatoriu? Vezi cuvântul probatoriu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul probatoriu?[ pro-ba-to-riu ] Se pare că cuvântul probatoriu are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Sexul slab sau frumos?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul probatoriu are forma: probatórii
