 | as |
|
| Privilegiu [ pri-vi-le-giu ] VEZI SINONIME PENTRU privilegiu PE ESINONIME.COM definiția cuvântului privilegiu în mai multe dicționareDefinițiile pentru privilegiu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PRIVILEGIU: PRIVILÉGIU, privilegii, substantiv neutru Avantaj, înlesnire sau drept care se acordă, în urma unei situații speciale, unei persoane, unui grup sau unei clase sociale; (concretizat) act prin care se acordau în trecut avantaje (mai ales comerciale). Dați ordin să înceteze privilegiile de care se bucură acești domni în fața autorităților. VORNIC, P. 91. • (Cu sens colectiv) Privilegiul sărăcește nația de capacități și de averi; se ridică privilegiul din legile noastre ca să se poată folosi nația de toate comorile sale morale și materiale. BOLLIAC, O. 261. – plural și: (învechit) privilegiuri (BĂLCESCU, O. I 37). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PRIVILEGIU: PRIVILÉGIU, privilegii, substantiv neutru Avantaj, scutire de obligații (către stat), drept sau distincție socială care se acordă, în situații speciale, unei persoane, unui grup sau unei clase sociale ori, în feudalism, orașelor și mănăstirilor; (concret) act prin care se acordă un avantaj, un drept, o distincție etc. ♦ specializare (juridic) Drept conferit de lege unui creditor de a fi preferat celorlalți creditori, în virtutea creanței sale. ♦ prin generalizare Drept, avantaj, favoare; împrejurare favorabilă pentru cineva. [plural și: (învechit) privilegiuri] – Din limba franceza privilège, latina privilegium. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PRIVILEGIU: PRIVILÉGIU, privilegii, substantiv neutru Avantaj, scutire de obligații (către stat), drept sau distincție socială care se acordă, în situații speciale, unei persoane, unui grup sau unei clase sociale ori, în feudalism, orașelor și mănăstirilor; (concret) act prin care se acordă un avantaj, un drept, o distincție etc. ♦ specializare (juridic) Drept conferit de lege unui creditor de a fi preferat celorlalți creditori, în virtutea creanței sale. ♦ prin generalizare Drept, avantaj, favoare; împrejurare favorabilă pentru cineva. [plural și: (învechit) privilegiuri] – Din limba franceza privilège, latina privilegium. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PRIVILEGIU: PRIVILEGIU s. 1. prerogativă, (învechit) pronomion. (privilegiu al unui demnitar.) 2. drept. (S-a folosit de privilegiu pe care îl are.) 3. avantaj, favoare, înlesnire, ușurință, (popular și fam.) hatîr. (Se bucură de unele privilegiu.) 4. avantaj, favoare. (Mă bucur de privilegiu de a-l cunoaște.) 5. cinste, favoare, onoare, (popular și fam.) hatîr. (I se face privilegiu de a fi invitat la solemnitate.) 6. avantaj, binefacere, dar, folos. (privilegiuiile tehnicii moderne.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru privilegiu: privilegiu n. 1. drept sau folos particular acordat cuiva: Revoluțiunea cea mare franceză a distrus vechile privilegii; 2. act ce conține concesiunea unui privilegiu: tipografii aveau înainte privilegii pentru cărțile lor; 3. facultate particulară, dar natural: rațiunea e privilegiul omului. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PRIVILEGIU: PRIVILÉGIU substantiv neutru Înlesnire, drept acordat cuiva de a se bucura de avantaje deosebite. ♦ (juridic) Drept de care se bucură o persoană (juridică sau fizică) de a fi preferată la plată înaintea altora. [pronume -giu, plural -ii, -iuri. / < latina privilegium, conform italiana privilegio, limba franceza privilège]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PRIVILEGIU: PRIVILÉGIU privilegiui n. 1) Drept particular acordat unui individ sau unei colectivități, pe care ceilalți membri ai societății nu-l posedă; avantaj. 2) Bunăvoință deosebită acordată cuiva; favoare. /<fr. privilege, latina privilegium Forme diferite ale cuvantului privilegiu: privilegiui Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PRIVILEGIU: PRIVILÉGIU substantiv neutru 1. drept acordat cuiva de a se bucura de avantaje deosebite. 2. (juridic) drept conferit de lege unui creditor de a fi preferat la plată înaintea altora. (< limba franceza privilège, latina privilegium) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru privilegiu: privilégiu substantiv neutru [-giu pronume -giu], articulat privilégiul; plural privilégii, articulat privilégiile (silabe -gi-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru privilegiu: privilégiu [giu pronume giu] substantiv neutru, articulat privilégiul; plural privilégii, articulat privilégiile (-gi-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'PRIVILEGIU' privilegiárePRIVILEGIÁTprivilegiatívprivilegiézPRIVILÉGIUprivilíePRIVILIGHÉTPRÍVINĂPRIVÍNȚĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL privilegiu Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului privilegiu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Privilegiu al unui demnitar. S-a folosit de privilegiu pe care îl are. Se bucură de unele privilegiu. Mă bucur de privilegiu de a-l cunoaște. I se face privilegiu de a fi invitat la solemnitate. Privilegiuiile tehnicii moderne. PRIVILÉGIU privilegiui n. S-a folosit de privilegiu pe care îl are. Mă bucur de privilegiuul de a-l cunoaște. Privilegiuiile tehnicii moderne. |
GRAMATICA cuvântului privilegiu? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului privilegiu. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul privilegiu poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE privilegiu? Vezi cuvântul privilegiu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul privilegiu?[ pri-vi-le-giu ] Se pare că cuvântul privilegiu are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL privilegiu |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Reflexiv și tranzitiv a se da jos?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul privilegiu are forma: privilégii
