 | as |
|
| Secretar [ se-cre-tar ] VEZI SINONIME PENTRU secretar PE ESINONIME.COM definiția cuvântului prim secretar în mai multe dicționareDefinițiile pentru prim secretar din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SECRETAR: SECRETÁR, -Ă, secretari, -e, substantiv masculin și forme 1. Persoană care rezolvă lucrări de birou într-o întreprindere, într-o instituție sau într-un corp constituit, lucrînd pe lîngă conducerea instituției sau întreprinderii respective. • Secretar de redacție = persoană însărcinată cu centralizarea și coordonarea materialului care se publică într-un ziar sau într-o revistă și care răspunde de felul cum se prezintă publicația. Îl introduse la secretarul de redacție. REBREANU, R. I 182. (Învechit) Secretar de stat (mai rar al statului) = ministru. Nu se poate depune jurămîntul fără să fie de față secretarul de stat Bălcescu. CAMIL PETRESCU, O. II 277. Pînă azi rămăsese numai maior, dar devenise în schimb, secretar al statului. id. ib. 354. Lupi!... Miniștrii mei, secretari de stat, sînt lupi! ALECSANDRI, T. I 418. ♦ Persoană care face parte din conducerea unei organizații de partid și care conduce munca operativă pe baza hotărîrilor luate de organele conducătoare respective. Secretarul Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romîn. ▭ Niculaie Boroș, secretarul organizației de partid din Plopșor, fu chemat în săptămîna aceea la raion. vezi limba română februarie 1952, 151. 2. Persoană care execută (sub dictare) lucrările și corespondența privată a cuiva (în calitate de angajat particular al acestuia). Alexandra, cea mai mică dintre cele trei fiice ale sale... i-a fost secretară, copiindu-i de nenumărate ori manuscrisele. STANCU, U.R.S.S. 41. Sînt în căutarea unui secretar, băiat bun și activ. BASSARABESCU, substantiv neutru 56. Aicea, ca și la voi, se află mulți nătărăi, Care s-ar da bucuros că sînt secretari ai tăi. ALEXANDRESCU, M. 238. Forme diferite ale cuvantului secretar: secretar-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru SECRETAR: SECRETAR2, -Ă (< limba franceza ) substantiv masculin și forme 1. Persoană care conduce serviciul de secretariat al unei întreprinderi, al unei instituții etc. • Secretar de redacție = persoană din redacția unei publicații însărcinată cu centralizarea și coordonarea materialului pregătit pentru tipar. ♦ Persoană care rezolvă lucrările curente și corespondența particulară a cuiva. 2. Conducător ale a unei organizații social-politice. • Secretar general = persoană aleasă în cadrul congresului sau conferinței unui partid politic pentru coordonarea activității acestuia. Secretar general al O.N.U. = persoană care conduce Secretariatul, principalul organ ad-tiv și executiv al O.N.U.; numit de Adunarea Generală, la recomandarea Consiliului de Securitate, pe o perioadă de cinci ani. Primul s.g. al O.N.U. a fost Trygve Lie (Norvegia) (1946-1952); cel din urmă, Kofi Annan (Ghana), din 1 ian. 1997, reconfirmat la 29 ian. 2001. vezi și Organizația Națiunilor Unite. 3. Demnitar, funcționar care pregătește lucrările și duce la îndeplinire hotărârile organului suprem al puterii de stat, ale organului suprem al administrației de stat, ale unui minister, ale conducerii altui organ central, ale unui departament etc. • Secretar de stat = (în unele țări) denumirea ministrului Afacerilor Externe (ex. în S.U.A., Vatican ș.a.); om politic sau înalt funcționar care conduce un departament ministerial. Forme diferite ale cuvantului secretar: secretar-Ă Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SECRETAR: SECRETÁR, -Ă, secretari, -e, substantiv I. S. m. și forme 1. Persoană care conduce secretariatul (1) într-o întreprindere sau într-o instituție, lucrând pe lângă conducerea instituției sau întreprinderii respective. • Secretar de redacție = persoană însărcinată cu centralizarea și coordonarea materialului care se publică într-un ziar sau într-o revistă și răspunde de felul cum se prezintă publicația. ♦ Persoană care rezolvă lucrările curente și corespondența privată a cuiva (în calitate de angajat particular al acestuia). 2. (În structura organizatorică a unor partide și organizații) Denumire a unor funcții eligibile de conducere. • Secretar general = persoană aleasă în cadrul congresului sau conferinței unui partid politic pentru coordonarea activității acestuia. 3. Funcționar sau demnitar care pregătește lucrările și duce la îndeplinire hotărârile organului suprem al puterii sau al administrației de stat, al conducerii altui organ central etc. • Secretar de stat = (în unele țări) ministru al Afacerilor Externe. II. substantiv neutru Mobilă prevăzută cu sertare (în care se țin documente, acte etc.) și cu placă rabatabilă care servește la scris. [Scris și: (II) secrétaire. – Variante: (II) secretér substantiv neutru] – Din limba franceza secrétaire. Forme diferite ale cuvantului secretar: secretar-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SECRETAR: SECRETÁR, -Ă, secretari, -e, substantiv masculin și forme, substantiv neutru I. S. m. și forme 1. Persoană care conduce secretariatul (1) într-o întreprindere sau într-o instituție. • Secretar de redacție = persoană însărcinată cu centralizarea și coordonarea materialului care se publică într-un ziar sau într-o revistă și răspunde de felul cum se prezintă publicația. ♦ Persoană care rezolvă lucrările curente și corespondența particulară a cuiva (în calitate de angajat particular al acestuia). 2. Conducător al unei organizații social-politice. • Secretar general = persoană aleasă în cadrul congresului sau conferinței unui partid politic pentru coordonarea activității acestuia. 3. Funcționar sau demnitar care pregătește lucrările și duce la îndeplinire hotărârile organului suprem al puterii sau al administrației de stat, al conducerii altui organ central etc. • Secretar de stat = (în unele țări) ministru al Afacerilor Externe; om politic sau înalt funcționar care conduce un departament ministerial. II substantiv neutru (în forma secreter) Mobilă prevăzută cu sertare (în care se țin documente, acte etc.) și cu placă rabatabilă care servește la scris. [Scris, și: (II) secrétaire. – Variante: (II) secretér substantiv neutru] – Din limba franceza secrétaire. Forme diferite ale cuvantului secretar: secretar-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SECRETAR: SECRETÁR1, -Ă I. substantiv masculin forme 1. persoană care rezolvă lucrările curente de birou într-o întreprindere, într-o instituție administrativă sau științifică. • cel care redactează procesul-verbal asupra lucrărilor și discuțiilor în cadrul unei ședințe. ♦ secretar de redacție = colaborator din redacția unei publicații sau edituri care centralizează și coordonează materialul pregătit pentru tipar. • cel care ține lucrările cuiva, care scrie (după dictare) corespondența cuiva. 2. persoană care face parte din conducerea unei organizații politice sau de masă și care conduce munca operativ, pe baza hotărârilor luate de organele colective respective. ♦ secretar general = înalt funcționar însărcinat cu organizarea și conducerea unor adunări, organisme, societăți etc. 3. secretar de stat = înalt funcționar care conduce un departament ministerial; (în unele țări) ministru al afacerilor externe; cardinal însărcinat cu relațiile externe ale Vaticanului. II. substantiv neutru mobilă în care se țin scrisori, hârtii etc. (< latina secretarius, limba franceza secrétaire) Forme diferite ale cuvantului secretar: secretar-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SECRETAR, -Ă: SECRETÁR, -Ă substantiv masculin și forme 1. Persoană care rezolvă lucrările curente într-o întreprindere, într-o instituție administrativă sau științifică. ♦ Persoană care redactează procesul-verbal asupra lucrărilor și discuțiilor desfășurate în cadrul unei ședințe. • Secretar de redacție = colaborator din redacția unei publicații care centralizează și coordonează materialul pregătit pentru tipar. ♦ Cel care ține lucrările cuiva, care scrie (după dictare) corespondența cuiva. 2. Persoană care face parte din conducerea unei organizații politice sau de masă și care conduce munca operativ, pe baza hotărârilor luate de organele colective respective. [< limba franceza secrétaire]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru secretar: *secretár, -ă substantiv (mlat. secretarius). Persoană care e însărcinată cu corespondența uneĭ persoane, uneĭ școale saŭ a alteĭ instituțiunĭ saŭ care redactează procesele verbale ale uneĭ adunărĭ ( vezi confident). Secretar general, funcționaru care urmează Îndată după ministru și-ĭ ține locu uneorĭ. Secretar de stat, vechĭ nume în loc de ministru. Secretar de redacțiune, redactoru care primește și apreciază articulele ziaruluĭ. substantiv neutru, plural e (latina secretarium, loc secret). Un fel de mobilă de scris și de ținut scrisorĭ. vezi și serpentar. Forme diferite ale cuvantului secretar: secretar-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SECRETAR: SECRETÁR secretară ( secretari, secretare) m. și forme 1) Slujbaș însărcinat cu lucrări de secretariat. secretar particular. 2) Persoană care scrie procesul- verbal al unei adunări. 3) Funcționar care pregătește lucrările și duce la îndeplinire hotărârile organului suprem al puterii de stat, ale unui minister ori ale conducerii altui organ administrativ sau politic. /<fr. secrétaire, latina secretarius Forme diferite ale cuvantului secretar: secretară Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru secretar: secretar m. 1. cel însărcinat cu facerea corespondenței unei persoane de care depinde; 2. cel ce redactează procesele-verbale ale unei adunări; secretar de Stat, ministru însărcinat cu o administrațiune specială (finanțe, răsboiu, etc.); secretar de ambasadă, cel ce scrie depeșile ambasadei. ║ n. biurou de păstrat hârtii. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru SECRETAR: SECRETÁR1 (< limba franceza ) substantiv masculin Pasărea substantiv = pasăre răpitoare de zi din fam. sagitaride, din Africa tropicală și de sud, cu corpul zvelt, cu gâtul, aripile și coada lungi și picioare înalte, cu degete și gheare relativ scurte (Sagittarius serpentarius). Se hranește în special cu șerpi, mamifere mici și insecte. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SECRETAR: SECRETÁR substantiv neutru ((livresc)) Mobilă în care se țin scrisori, hârtii etc. [Variante secreter substantiv neutru, scris și secretaire. / conform limba franceza secrétaire]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru secretar: secretár (persoană) substantiv masculin (silabe -cre-), plural secretári Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru secretar: secretár (mobilă) substantiv neutru (silabe -cre-), plural secretáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru secretar: secretár (persoană) (se-cre-) substantiv masculin, plural secretári Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SECRETAR: SECRETÁR2 substantiv masculin serpentar. (< limba franceza secrétaire) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru secretar: secretar, secretari substantiv masculin (argoul lumii interlope) complice. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'PRIM SECRETAR' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL secretar Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului secretar dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii SECRETÁR secretară secretari, secretare m. Secretar particular. |
GRAMATICA cuvântului secretar? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului secretar. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul secretar poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE secretar? Vezi cuvântul secretar desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul secretar?[ se-cre-tar ] Se pare că cuvântul secretar are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL secretar Inţelegi mai uşor cuvântul secretar dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Secretar de redacție = persoană însărcinată cu centralizarea și coordonarea materialului care se publică într-un ziar sau într-o revistă și care răspunde de felul cum se prezintă publicația Învechit Secretar de stat mai rar al statului = ministru De redacție = persoană din redacția unei publicații însărcinată cu centralizarea și coordonarea materialului pregătit pentru tipar General = persoană aleasă în cadrul congresului sau conferinței unui partid politic pentru coordonarea activității acestuia = persoană care conduce Secretariatul, principalul organ ad-tiv și executiv al O De stat = în unele țări denumirea ministrului Afacerilor Externe ex Secretar de redacție = persoană însărcinată cu centralizarea și coordonarea materialului care se publică într-un ziar sau într-o revistă și răspunde de felul cum se prezintă publicația Secretar general = persoană aleasă în cadrul congresului sau conferinței unui partid politic pentru coordonarea activității acestuia Secretar de stat = în unele țări ministru al Afacerilor Externe Secretar de redacție = persoană însărcinată cu centralizarea și coordonarea materialului care se publică într-un ziar sau într-o revistă și răspunde de felul cum se prezintă publicația Secretar general = persoană aleasă în cadrul congresului sau conferinței unui partid politic pentru coordonarea activității acestuia Secretar de stat = în unele țări ministru al Afacerilor Externe; om politic sau înalt funcționar care conduce un departament ministerial ♦ prim secretar de redacție = colaborator din redacția unei publicații sau edituri care centralizează și coordonează materialul pregătit pentru tipar ♦ prim secretar general = înalt funcționar însărcinat cu organizarea și conducerea unor adunări, organisme, societăți etc Prim secretar de stat = înalt funcționar care conduce un departament ministerial; în unele țări ministru al afacerilor externe; cardinal însărcinat cu relațiile externe ale Vaticanului Secretar de redacție = colaborator din redacția unei publicații care centralizează și coordonează materialul pregătit pentru tipar SECRETÁR1 < limba franceza substantiv masculin Pasărea substantiv = pasăre răpitoare de zi din fam |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cap de țară?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul secretar are forma: secretári
