 | as |
|
| Pretor [ pre-tor ] VEZI SINONIME PENTRU pretor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului prim pretor în mai multe dicționareDefinițiile pentru prim pretor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru pretor: prétor și (maĭ bine) pretór m. (latina praetor, -óris, contras din *praeitor, despre prae-ire, a merge înainte. vezi pĭer, per). Magistrat care venea după consul și care împărțea dreptatea în vechea Romă și ajunsese apoĭ și duce militar, guvernator de provinciĭ și dătător de edicte de legĭ. Astăzĭ, judecător militar în timp de războĭ. (Odată cu mobilizarea armateĭ, se numește pe lîngă fie-care comandament de mare unitate cîte un pretor; cel de la marele cartier general al armateĭ poartă titlu de marele pretor. Pretoriĭ judecă și reprimă imediat micile infracțiunĭ care ar turbura liniștea și disciplina armateĭ. Jurisdicțiunea lor se întinde numaĭ asupra cantinierilor, căruțașilor, spălătoreselor și altor civilĭ care urmează armata în puterea uneĭ permisiunĭ speciale, asupra vagabonzilor și hoților și asupra captivilor de războĭ grade inferioare. Eĭ nu judecă de cît delictele pedepsite cu cel mult 6 lunĭ de închisoare saŭ 200 de francĭ antebelicĭ amendă și despăgubirile pînă la 100 de francĭ. Pentru delicte maĭ marĭ există consiliu de războĭ și de reviziune). De la anu 1925, administrator de plasă. vezi suprefect și chestor. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PRETOR: PRÉTOR, pretori, substantiv masculin 1. Funcționar în ierarhia administrativă mai veche din Transilvania (extinsă pentru scurtă verb reflexiv:eme și în restul țării), subordonat unui primpretor sau unui subprefect. Pretorul urma să țină... un raport asupra «situațiunii colectări-însămînțări în plasa noastră». vezi limba română mai 1954, 15. 2. (În vechea armată) Persoană (numită de Ministerul de Război, în timp de mobilizare și de război) avînd atribuții în poliția administrativă și judiciară, pe lîngă marile unități militare. 3. (La romani) înalt magistrat, care urma în rang după consul, avînd atribuții judecătorești. ♦ Guvernator al unei provincii romane. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PRETOR: PRÉTOR, pretori, substantiv masculin 1. Magistrat roman cu înalte atribuții judiciare (și care adesea guverna o provincie romană). 2. (În vechea armată) Persoană numită pe lângă marile unități militare, cu atribuții în poliția administrativă și judiciară în timp de război. 3. (În vechea organizare administrativă a României) Reprezentant al conducerii centrale într-o plasă, având atribuții administrative și de poliție. – Din latina praetor, -oris. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PRETOR: PRÉTOR, pretori, substantiv masculin 1. Magistrat roman cu înalte atribuții judiciare (și care adesea guverna o provincie romană). 2. (În vechea armată) Persoană numită pe lângă marile unități militare, cu atribuții în poliția administrativă și juridică în timp de război. 3. (În vechea organizare administrativă a țării) Șef al administrației și al poliției într-o plasă, care reprezenta aici puterea centrală. – Din latina praetor, -oris. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PRETOR: PRÉTOR substantiv masculin 1. magistrat roman cu rang imediat inferior consulului. 2. (în trecut) persoană pe lângă marile unități militare, cu atribuții în timp de război sau de mobilizare în poliția administrativă și judiciară. 3. reprezentant al puterii centrale într-o plasă, cu atribuții administrative și de poliție. (< latina praetor) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PRETOR: PRÉTOR substantiv masculin 1. Înalt magistrat care avea un rang imediat inferior consulului în vechea Romă. 2. (În trecut) Persoană numită pe lângă marile unități militare, cu atribuții în timp de război sau de mobilizare în poliția administrativă și judiciară. 3. Șeful administrativ al unei plăși. [< latina praetor, conform limba franceza préteur]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PRETOR: PRÉTOR pretori m. 1) (în Roma antică) Magistrat cu rang inferior celui de consul (care avea atribuții judecătorești și administrative). 2) Șef administrativ și polițienesc al unei plase. 3) Șef administrativ al unui sector al orașului. /<lat. praetor Forme diferite ale cuvantului pretor: pretori Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru pretor: pretor m. administrator de plasă cu putere de judecător. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PRETOR: PRETOR substantiv (prin Maramures) jurat. (pretor într-o plasă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pretor: prétor substantiv masculin, plural prétori Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pretor: prétor substantiv masculin, plural prétori Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PRETOR: PRÉTOR substantiv verbal pretoriu. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru pretor: pretor substantiv verbal PRETORIU. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'PRIM PRETOR' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL pretor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului pretor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PRÉTOR pretori m. Pretor într-o plasă. Pretor într-o plasă. |
GRAMATICA cuvântului pretor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pretor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul pretor poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE pretor? Vezi cuvântul pretor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pretor?[ pre-tor ] Se pare că cuvântul pretor are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL pretor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune verbala a băga spaima în cineva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul pretor are forma: prétori
