 | as |
|
| Pricinui [ pri-ci-nu-i ] VEZI SINONIME PENTRU pricinui PE ESINONIME.COM definiția cuvântului pricinui în mai multe dicționareDefinițiile pentru pricinui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a pricinui (forma la infinitiv) A pricinui conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PRICINUI: PRICINUÍ, pricinuiesc, verb IV. 1. tranzitiv A cauza, a produce, a provoca, a prilejui. Dar nu pricinuiește nimănui nici un rău. C. PETRESCU, C. vezi 227. Mi-a pricinuit încă tot atîta bucurie constatarea că nu ai uitat făgăduiala. BRĂTESCU-VOINEȘTI, E. 31. Va răspunde acela care, prin nesocotita-i purtare, a pricinuit această ruptură. CARAGIALE, O. III 90. 2. reflexiv reciproc. (Regional) A se certa, a se încăiera; a se prici. Am aflat pe vărul Culiță și pe cumătrul Pahon pricinuindu-se la birt și-am voit să-i despart. RETEGANUL, P. IV 24. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PRICINUI: PRICINUI verb 1. a cauza, a produce, a provoca, (popular) a cășuna, (învechit) a trage. (A pricinui cuiva un necaz.) 2. a cauza, a declanșa, a determina, a dezlănțui, a genera, a isca, a naște, a prilejui, a produce, a provoca, a stîrni, (învechit și regional) a scorni, (învechit) a pricini, a prileji. (Atitudinea lui a pricinui discuții aprinse.) 3. a cauza, a crea, a da, a determina, a face, a produce, a provoca, a stîrni. (Injecția i-a pricinui o senzație de înviorare.) 4. a aduce, a cauza, a produce, a provoca. (A pricinui mari daune întreprinderii.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PRICINUI: PRICINUÍ, pricinuiesc, verb IV. tranzitiv A fi cauza, mobilul a ceva; a produce, a determina, a provoca, a prilejui. – Pricină + sufix -ui. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PRICINUI: PRICINUÍ, pricinuiesc, verb IV. tranzitiv A fi cauza, mobilul a ceva; a produce, a determina, a provoca, a prilejui. – Pricină + sufix -ui. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pricinui: pricinuí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele pricinuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea pricinuiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural pricinuiáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pricinui: pricinuí (a pricinui) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele pricinuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea pricinuiá; conjunctiv prezent 3 să pricinuiáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PRICINUI: PRICINUÍ verb vezi certa, invoca, învrăjbi, judeca, pretexta, supăra. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru pricinui: pricinui verb vezi CERTA. INVOCA. ÎNVRĂJBI. JUDECA. PRETEXTA. SUPĂRA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'PRICINUI' pricinéscPRICINÍpricinitórPRICINÓSPRICINUÍPRICINUÍREPRICINUITOÁREPRICINUITÓRPRICIÓS |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL pricinui Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului pricinui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A pricinui cuiva un necaz. Atitudinea lui a pricinui discuții aprinse. Injecția i-a pricinui o senzație de înviorare. A pricinui mari daune întreprinderii. Injecția i-a pricinui o senzație de înviorare. Pricinuí a pricinui verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele pricinuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea pricinuiá; conjunctiv prezent 3 să pricinuiáscă. |
GRAMATICA cuvântului pricinui? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pricinui. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul pricinui poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE pricinui? Vezi cuvântul pricinui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pricinui?[ pri-ci-nu-i ] Se pare că cuvântul pricinui are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL pricinui |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Carbogazoasă, carbogazoase, adjectiv în sintagma apă carbogazoasă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
