 | as |
|
| Pricină [ pri-ci-nă ] VEZI SINONIME PENTRU pricină PE ESINONIME.COM definiția cuvântului pricina în mai multe dicționareDefinițiile pentru pricina din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PRICINĂ: PRÍCINĂ, pricini, substantiv feminin 1. Cauză care determină acțiune, o situație; motiv. Cîrciumarul Busuioc, care ieșise în prag, înțelegînd pricina forfotelii, strigă către Trifon. REBREANU, R. II 39. Din ce în ce mai crudă și mai fără îndurare a fost cu mine. Toată pricina era că semănăm cu tata. VLAHUȚĂ, O. A. 149. Nu ți-am scris de mult și pricina e că nu știam unde te afli. GHICA, A. 231. • Locuţiune adverbiala Fără (nici o) pricină = fără motiv, din senin. Fără nici o pricină, erau poftiți la un ospăț, care-i ademenea să uite libertatea răpusă și soarta potrivnică a bătăliei. PETRESCU, R. DR. 17. De ce deodată, ascultînd, te-ai întristat fără pricină? id. C. vezi 204. • locuțiune conjuncție Din pricină că... = pentru că. • locuțiune prepoziție Din pricina = ca urmare a... avînd drept motiv...; din cauza..., din vina... • Expresia: (Învechit) A pune pricină = a invoca motive pentru justificarea unei acțiuni, a găsi pretext. Puind pricină că Bocskai nu a intrat în Ardeal cînd a fost chemat, cardinalul ocupase cetățile. BĂLCESCU, O. II 222. ♦ Prilej, ocazie, pretext. Cînd va veni Nicu, să-i dai pricină de vorbă. ALECSANDRI, T. I 37. 2. Neînțelegere, controversă, ceartă; (învechit) dezbatere judiciară, proces, cauză. [Bîrnoavă] trimise poruncile și făcu vestire la poartă că domnul curînd începe judecarea pricinilor. SADOVEANU, O. VII 142. Eu, o judecată am Cu nește rezași... O pricină de hotare, HASDEU, R. vezi 42. Mitropolitul adresă Adunării o carte, povățuind pe toți care cunosc pricina, a mărturisi adevărul. BĂLCESCU, O. 103. • Expresia: A se pune de pricină = a) a se împotrivi, a se opune. Văru-mieu Ion Mogorogea, cu vătrariul subsuoară, se punea de pricină că nu ură, și numa-ți crăpa inima-n tine de necaz. CREANGĂ, A. 43. Cela nu se pune de pricină: dă capra, ia carul. id. O. A. 149; b) a se lua la ceartă, a face gură. Apă ți-am dat, mîncare ți-am dat, ce-ți mai trebuie? Acu te pui de pricină? SADOVEANU, O. V 32. Fusese om aprig și certăreț. Gata să se pună de pricină pentru drepturi adevărate sau numai închipuite. PETRESCU, R. DR. 23. A căuta (cuiva) pricină (cu luminarea) = a căuta (cuiva) motiv sau pretext de ceartă (cu orice preț); a căuta nod în papură. Arțăgos, căuta pricină tuturor, PAS, Z. I 145. Nu o dată Mi-l lipseau de prînz ori cină Și-l certau apoi în pilde Ca să-i caute pricină. IOSIF, P. 70. A găsi (cuiva) pricină = a găsi un motiv sau un pretext pentru a se certa cu cineva. într-o zi... îmi găsi pricină de la te mieri ce. GANE, N. II 164. ♦ (Învechit) Act în care s-a consemnat hotărîrea luată într-un proces. Să-mi aduci pricinile ce-a judecat Bogdan și a rămas fără pecetea domnească. DELAVRANCEA, A. 54. 3. Întîmplare (neplăcută); chestiune, afacere. Am să-i spun boierului mai pe departe această pricină nenorocită. GALACTION, O. I 77. • locuțiune adjectiv Cu pricina = despre care este vorba, respectiv; cu bucluc. În noaptea cu pricina, am întîlnit pe Romano... venind pe furiș nu știu de unde. HOGAȘ, DR. II 161. Împăratul, cum auzi că a venit păstorul cu pricina, îl chemă înaintea lui. ISPIRESCU, la TDRG. 4. (Învechit, de obicei urmat de determinări în genitiv) Cauză politică sau socială de mare importanță; problemă de interes colectiv. Cînd romînii erau acum să tragă sabia, ca în verb reflexiv:emea lui Mihai Viteazul, pentru sfînta pricină a independenței naționale, Șerban-vodă muri și cu dînsul și acea verb reflexiv:ednică hotărîre. BĂLCESCU, O. I 21. Sufletele alese care apără o pricină sfîntă și vor să se jertfească pentru dînsa, nu calculează puterile verb reflexiv:ăjmașului. id. ib. 71. – Accentuat și: pricínă. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PRICINĂ: PRÍCINĂ, pricini, substantiv feminin 1. Cauză care determină ori explică o acțiune, o situație, un fenomen; motiv. • Locuţiune adverbiala Fără (nici o) pricină = fără justificare, nemotivat. • locuțiune conjuncție Din pricină că... = pentru că..., deoarece, fiindcă. • locuțiune prepoziție Din pricina... = ca urmare a..., având drept motiv; din vina... • Expresia: (învechit) A pune pricină = a invoca motive, pretexte pentru justificarea unei acțiuni. ♦ Prilej, ocazie, pretext. 2. Motiv de ceartă, de neînțelegere; problemă litigioasă, conflict; specializare proces. ♦ Expresia: (popular) A se pune de pricină = a) a se împotrivi, a se opune; b) a căuta ceartă, a face gură; a se lua la harță, la bătaie. A căuta (cuiva) pricină (cu lumânarea) = a căuta (cuiva) motiv de ceartă, a căuta nod în papură. A găsi (cuiva) pricina = a găsi un pretext pentru a certa pe cineva. (popular) A avea (sau a fi în) pricină (cu cineva) = a fi certat (cu cineva); a fi în proces, a se judeca (cu cineva). ♦ (învechit) Act în care este consemnată hotărârea luată într-un proces. 3. Întâmplare (neplăcută), chestiune; necaz, supărare. ♦ Problemă; afacere. • locuțiune adjectiv Cu pricina = despre care este vorbă, respectiv. [accentuat și: pricínă] – Din limba bulgară prična. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PRICINĂ: PRÍCINĂ, pricini, substantiv feminin 1. Cauză care determină ori explică o acțiune, o situație, un fenomen; motiv. • Locuţiune adverbiala Fără (nicio) pricină = fără justificare, nemotivat. • locuțiune conjuncție Din pricină că... = pentru că..., deoarece, fiindcă. • locuțiune prepoziție Din pricina... = ca urmare a..., având drept motiv; din vina... • Expresia: (învechit) A pune pricină = a invoca motive, pretexte pentru justificarea unei acțiuni. ♦ Prilej, ocazie, pretext. 2. Motiv de ceartă, de neînțelegere; problemă litigioasă, conflict; specializare proces. • Expresia: (popular) A se pune de pricină = a) a se împotrivi, a se opune; b) a căuta ceartă, a face gură; a se lua la harță, la bătaie. A căuta (cuiva) pricină (cu lumânarea) = a căuta (cuiva) motiv de ceartă, a căuta nod în papură. A găsi (cuiva) pricină = a găsi un pretext pentru a certa pe cineva. (popular) A avea (sau a fi în) pricină (cu cineva) = a fi certat (cu cineva); a fi în proces, a se judeca (cu cineva). ♦ (învechit) Act în care este consemnată hotărârea luată într-un proces. 3. Întâmplare (neplăcută), chestiune; necaz, supărare. ♦ Problemă; afacere. • locuțiune adjectiv Cu pricina = despre care este vorba, respectiv. [accentuat și: pricínă] – Din limba bulgară prična. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PRICINĂ: PRÍCINĂ pricinai forme 1) Fenomen care provoacă sau care determină apariția efectului; cauză; motiv; temei. Care-i pricinaa? • Fără (nici o) pricina nemotivat; fără îndreptățire. Din pricina că fiindcă; pentru că; deoarece. Din pricinaa din vina. 2) Motiv al unei acțiuni, manifestări sau stări; temei. A stabili pricinaa. • A căuta (cuiva) pricina a căuta motiv de ceartă cu cineva. A găsi (cuiva) pricina a găsi cuiva motiv de ceartă. 3) învechit Acțiune judecătorească; proces. • A (nu) se pune de pricina a) a (nu) se opune; a (nu) se împotrivi; b) a (nu) intra în conflict cu cineva. 4) Situație neplăcută; necaz. 5) învechit Afacere care necesită rezolvare; treabă; chestiune; problemă. • Cel (cea) cu pricinaa cel (cea) despre care este vorba. [G.-D. pricinii] /<bulg. prițina Forme diferite ale cuvantului pricina: pricinai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PRICINĂ: PRICINĂ s. 1. cauză, considerent, mobil, motiv, prilej, rațiune, temei, (învechit și popular) cuvînt, (popular) noimă, price, (învechit) cap, obiect, povod, rezon, (figurat) izvor, sămînță. (pricina care explică producerea unui fenomen.) 2. motiv, ocazie, pretext, prilej, (învechit și regional) pofidă, (învechit) pricinuire, (învechit, în Transilvania) podoimă. (Caută pricina de ceartă.) 3. chestiune, lucru, poveste, problemă, socoteală, treabă, (învechit) madea, (rusism învechit) predmet. (S-a lămurit pricina aceea?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru pricină: pricină substantiv verbal ACȚIUNE. ACUZARE. ACUZAȚIE. ANIMOZITATE. CAUZĂ. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. EPILEPSIE. GÎLCEAVĂ. IMPUTARE. IMPUTAȚIE. ÎNVINOVĂȚIRE. ÎNVINUIRE. ÎNVRĂJBIRE. JUDECATĂ. LITIGIU. NEÎNȚELEGERE. OBIECTIV. PROCES. REPROȘ. SCOP. ȚEL. ȚINTĂ. VINĂ. verb reflexiv:AJBĂ. ZÎZANIE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru pricină: pricină forme 1. cauză: din pricina lui; 2. pretext: să-i dea pricină de vorbă; 3. ceartă: a căuta pricină cu lumânarea; 4. proces: om de pricină; 5. vină: cel cu pricina. [slava PRIČINA, cauză]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PRICINĂ: PRÍCINĂ s. 1. vezi cauză. 2. vezi prilej. 3. vezi chestiune. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pricină: prícină substantiv feminin, genitiv dativ articulat prícinii; plural prícini Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pricină: prícină substantiv feminin, genitiv dativ articulat prícinii; plural prícini Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'PRICINA' prichiștíprichiștítPRÍCIpricíchePRÍCINĂPRICINÁȘPRICINÁTPRICINÉLNICpricinésc |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL pricină Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului pricină dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PRÍCINĂ pricinăi forme 1 Fenomen care provoacă sau care determină apariția efectului; cauză; motiv; temei. Care-i pricinăa? • Fără nici o pricină nemotivat; fără îndreptățire. Din pricină că fiindcă; pentru că; deoarece. Din pricinăa din vina. A stabili pricinăa. • A căuta cuiva pricină a căuta motiv de ceartă cu cineva. A găsi cuiva pricină a găsi cuiva motiv de ceartă. • A nu se pune de pricină a a nu se opune; a nu se împotrivi; b a nu intra în conflict cu cineva. • Cel cea cu pricinăa cel cea despre care este vorba. Pricină care explică producerea unui fenomen. Caută pricină de ceartă. S-a lămurit pricină aceea?. |
GRAMATICA cuvântului pricină? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pricină. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul pricină poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE pricină? Vezi cuvântul pricină desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pricină?[ pri-ci-nă ] Se pare că cuvântul pricină are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL pricină Inţelegi mai uşor cuvântul pricină dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala Fără nici o pricină = fără motiv, din senin = pentru că locuțiune prepoziție Din pricina = ca urmare a Învechit A pune pricină = a invoca motive pentru justificarea unei acțiuni, a găsi pretext A se pune de pricină = a a se împotrivi, a se opune A căuta cuiva pricină cu luminarea = a căuta cuiva motiv sau pretext de ceartă cu orice preț; a căuta nod în papură A găsi cuiva pricină = a găsi un motiv sau un pretext pentru a se certa cu cineva locuțiune adjectiv Cu pricina = despre care este vorba, respectiv; cu bucluc Locuţiune adverbiala Fără nici o pricină = fără justificare, nemotivat = pentru că = ca urmare a învechit A pune pricină = a invoca motive, pretexte pentru justificarea unei acțiuni ♦ Expresia: popular A se pune de pricină = a a se împotrivi, a se opune; b a căuta ceartă, a face gură; a se lua la harță, la bătaie A căuta cuiva pricină cu lumânarea = a căuta cuiva motiv de ceartă, a căuta nod în papură A găsi cuiva pricina = a găsi un pretext pentru a certa pe cineva Popular A avea sau a fi în pricină cu cineva = a fi certat cu cineva; a fi în proces, a se judeca cu cineva locuțiune adjectiv Cu pricina = despre care este vorbă, respectiv Locuţiune adverbiala Fără nicio pricină = fără justificare, nemotivat = pentru că = ca urmare a învechit A pune pricină = a invoca motive, pretexte pentru justificarea unei acțiuni popular A se pune de pricină = a a se împotrivi, a se opune; b a căuta ceartă, a face gură; a se lua la harță, la bătaie A căuta cuiva pricină cu lumânarea = a căuta cuiva motiv de ceartă, a căuta nod în papură A găsi cuiva pricină = a găsi un pretext pentru a certa pe cineva Popular A avea sau a fi în pricină cu cineva = a fi certat cu cineva; a fi în proces, a se judeca cu cineva locuțiune adjectiv Cu pricina = despre care este vorba, respectiv |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Din zări?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul pricină are forma: prícini
