 | as |
|
| Pricepe [ pri-ce-pe ] VEZI SINONIME PENTRU pricepe PE ESINONIME.COM definiția cuvântului pricepe în mai multe dicționareDefinițiile pentru pricepe din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a pricepe (forma la infinitiv) A pricepe conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PRICEPE: PRICÉPE, pricép, verb III. 1. tranzitiv A înțelege ceva, a-și da seama de ceva, a cuprinde, a pătrunde cu mintea. Domnule secretar, dumneata ai priceput cîteodată foarte bine cuvîntul nostru al muncitorilor. Pricepe-l și acum. DEMETRIUS, C. 14. Nopțile-s de-un farmec sfînt Ce nu-l mai pot pricepe. EMINESCU, O. I 175. • (Complementul indică o persoană) Deși vorbești pe înțeles, Eu nu te pot pricepe. EMINESCU, O. I 173. • (Glumeț, într-un joc de cuvinte) înțălegi? – înțăleg, dar nu te pricep. ALECSANDRI, T. I 69. • absolut Nu era inteligent, pricepea greu și uita repede. C. PETRESCU, C. vezi 99. N-am priceput nici acum bine de tot, căci vorbești prea iute. ALECSANDRI, T. I 253. Bate șaua să priceapă iapa vezi iapă. • reflexiv reciproc. Ființe simple, care se egalează și se pricep: ea – o fetiță de șase ani, el – un cine bătrîn și deștept. IBRĂILEANU, S. 7. • reflexiv impersonal Nu se pricepea nimic din cauza gălăgiei. DUMITRIU, N. 96. • reflexiv (Regional) Bietele rațe năucite nu se pricepeau de unde le vine acest nevinovat potop de foc. GANE, N. II 201. Eu toate le-am făcut, Ca să poți să-mi spui o dată Să mă-ntrebi: «Mă verb reflexiv:ei tu, fată?» Și plîngeam de supărată, Că tu nu te-ai priceput. COȘBUC, P. I 51. 2. reflexiv A avea cunoștințe într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusință, îndemînare, experiență într-o acțiune, într-o situație, Îl mîngîia cu cîte-o vorbă, cum se pricepea. REBREANU, R. I 160. • (Urmat de o propoziție cu verbul la conjunctiv sau de determinări introduse prin prepoziție «la») Se pricepe el să le găsească ac de cojoc, SADOVEANU, O. I 541. Cu blîndeță și cu vorbă bună izbutea să le facă pe toate la verb reflexiv:emea lor; și ce nu se pricepea el să facă? MIRONESCU, S. A. 124. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PRICEPE: PRICEPE verb 1. a se dumeri, a înțelege, a se lămuri, a ști, (regional) a se nădăi, (figurat) a se trezi. (Tot nu ai pricepe ce am verb reflexiv:ut să-ți spun.) 2. a înțelege, a percepe, a sesiza, (figurat) a pătrunde. (A pricepe sensul celor citite.) 3. a auzi, a înțelege. (Nu pricepe să mă lași în pace?) 4. a-și explica, a înțelege. (Pur și simplu nu pricepe cum a dispărut.) 5. a concepe, a înțelege. (Nu pricepe cum s-a întîmplat astfel.) 6. a cunoaște, a înțelege, a ști. (pricepe franceza?) 7. a cunoaște, a stăpîni, a ști, (familial) a vedea. (pricepe la perfecție mai multe meserii.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru pricepe: pricépe (pricép, pút), verb – 1. A înțelege, a se dumeri, a-și lua răspunderea. – 2. A savura, a aprecia. – Variante învechit precepe (și derivat). latina percĭpĕre (Philippide, Principii, 44; Pușcariu 1379; Candrea-Dens., 1443; REW 6399), conform vezi italiana percevere, prov., cat. percebre, portugheză perceber. – derivat pricepere, substantiv feminin (inteligență, judecată); priceput, adjectiv (inteligent, deștept; îndemînatic, dibaci; expert); nepriceput, adjectiv (greoi, neîndemînatic); precepătură, substantiv feminin (învechit, îndemînare). Forme diferite ale cuvantului pricepe: pricép pricepepút Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PRICEPE: PRICÉPE, pricép, verb III. 1. tranzitiv A înțelege, a pătrunde ceva cu mintea. ♦ reflexiv (regional) A se dumeri, a se lămuri (asupra unui lucru). 2. reflexiv A avea cunoștințe temeinice într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusință, îndemânare, experiență într-o acțiune, într-o situație; a fi capabil, în stare să facă ceva. – latina percipere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PRICEPE: PRICÉPE, pricép, verb III. 1. tranzitiv A înțelege, a pătrunde ceva cu mintea. ♦ reflexiv (regional) A se dumeri, a se lămuri (asupra unui lucru). 2. reflexiv A avea cunoștințe într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusință, îndemânare, experiență într-o acțiune, într-o situație; a fi capabil, în stare să facă ceva. – latina percipere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PRICEPE: PRICÉPE verb vezi afla, cunoaște, descoperi, desluși, distinge, găsi, intui, înțelege, percepe, sesiza, ști. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru pricepe: pricepe verb vezi AFLA. CUNOAȘTE. DESCOPERI. DESLUȘI. DISTINGE. GĂSI. INTUI. ÎNȚELEGE. PERCEPE. SESIZA. ȘTI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pricepe: pricépe (a pricepe) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele pricép; participiu pricepút Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pricepe: pricépe verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele pricép; participiu pricepút Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'PRICEPE' PRICÉNICpricéppricepătórPRICEPĂTÚRĂPRICÉPEPRICÉPEREpricépnicPRICEPÚTPRICEPUȚÍE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL pricepe Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului pricepe dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Tot nu ai pricepe ce am verb reflexiv:ut să-ți spun. A pricepe sensul celor citite. Nu pricepe să mă lași în pace? 4. Pur și simplu nu pricepe cum a dispărut. Nu pricepe cum s-a întîmplat astfel. Pricepe franceza? 7. Pricepe la perfecție mai multe meserii. Nu pricepe să mă lași în pace? 4. Pur și simplu nu pricepe cum a dispărut. Nu pricepe cum s-a întâmplat astfel. Pricepe franceza? 7. Pricépe a pricepe verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele pricép; participiu pricepút. |
GRAMATICA cuvântului pricepe? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pricepe. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul pricepe poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE pricepe? Vezi cuvântul pricepe desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pricepe?[ pri-ce-pe ] Se pare că cuvântul pricepe are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL pricepe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Detector de metale?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
