 | as |
|
| Pribeag [ pri-bea-g ] VEZI SINONIME PENTRU pribeag PE ESINONIME.COM definiția cuvântului pribeag în mai multe dicționareDefinițiile pentru pribeag din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PRIBEAG: PRIBEÁG, -Ă, pribegi, -e, adjectiv 1. Rătăcitor din loc în loc, care nu este nicăieri statornicit, așezat. Și de dorul ei lăsat-a doi părinți, și-apoi pribeag Rătăcit-a zi și noapte peste țări. COȘBUC, P. II 138. El vede... că tot ce-i mai rămîne să facă e să plece pribeag în lume. GHEREA, ST. Hristos II 175. Decît catană-n șireag, Mai bine-n codru pribeag. ALECSANDRI, P. P. 294. • figurat Ostenit din aripi bate, Ca un vis pribeag, un graur. GOGA, P. 64. Și din gură-n gură-acum Umblă doina cea pribeagă. Iară azi o chită toți, De răsună țara-ntreagâ. IOSIF, vezi 114. Și nu mă-ntrebi ce plîns nebun Am plîns de-atunci? O, cum s-adun în vorbe-atîta gînd pribeag Și cum să-ncep. COȘBUC, P. I 284. • (Substantivat) Cei doi pribegi se intorceau pe cărare cu donițile și căldările de apă, fîșîind cu opincile prin țărîna aspră. SADOVEANU, P. M. 272. De-ar ocoli cu anii pămînturile toate, Să fugă de el însuși nici un pribeag nu poate. CERNA, P. 69. Primiți la vatra voastră Să hodinească și pribeagul. IOSIF, PATR. 55. 2. Refugiat, băjenar, fugar, emigrant. Domnița Magda și-a purtat lumina ochilor ei prin țări străine și pribeagă a rămas pînă la mormînt. SADOVEANU, O. VII 172. Boierii, care cei mai mulți erau încuscriți cu polonii și cu ungurii, se supărară și, corăspunzîndu-se cu boierii pribegi, hotărîră pieirea lui. NEGRUZZI, C. I 144. • (Substantivat) Sînt Tudor, feciorul lui lonașcu. răspunse mișcat Șoimaru; dintre toți pribegii, eu singur mă întorc înapoi. SADOVEANU, O. VII 61. El cu domnul se-nvrăjbea Și călare pribegea Pe drumul Bugeacului, Scăparea pribeagului. ALECSANDRI, P. P. 179. • (Rar, urmat de determinări care exprimă motivul pribegiei) Pribegi de bir și clacă, Copii fără noroc, Tu-i strîngi în codru noaptea Sub brazi pe lîngă foc. COȘBUC, P. I 217. 3. Singur, izolat, răzleț. Prin cîteva spărturi de nori de-abia se zărea cîte o stea pribeagă. La TDRG. Mari pietroaie sure și murgi, unele grămădite la un locuțiune.. altele răsipite prin li vezi ca vacile cînd pasc pribege. ODOBESCU, S. M. 195. – Variantă: (regional) pribág, -ă (COȘBUC, P. I 48, NEGRUZZI, S. I 57) adjectiv Forme diferite ale cuvantului pribeag: pribeag-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PRIBEAG: PRIBEAG adjectiv, s. 1. adjectiv, substantiv hoinar, rătăcitor, vagabond, (învechit) stranic. (Nu e decît un biet pribeag fără cămin.) 2. adjectiv izolat, rătăcit, răzleț, singur, singuratic, solitar. (Se uita la un nor pribeag.) 3. substantiv fugar, refugiat, (învechit) băjenar. (Niște pribeag din calea năvălitorilor.) 4. adjectiv, substantiv (juridic) alungat, exilat, gonit, izgonit, proscris, surghiunit, (livresc) relegat, (învechit) surghiun. (pribeag din patria sa.) 5. substantiv, adjectiv emigrant, expatriat. (Un pribeag politic.) 6. adjectiv, substantiv străin, (învechit) nemernic, venit, (slavonism învechit) proidit. (E pribeag pe la ei.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru pribeag: pribeág, -ă adjectiv, plural egĭ, ege (vechea slavă pribĭegŭ, priebĭegŭ, fugar, d, bĭegati, bĭežati, a fugi; limba rusă pri-bĭegátĭ, a se refugĭa, sîrb. pribegavati; ung. pribég, pribék, fugar, vagabond. vezi bejenie). Fugar, rătăcitor: ca o pasăre pribeagă (Al.). substantiv Fugar, emigrant (Vechĭ). – În nord sing. pribag, -ágă. Cp. cu beat, bat. Forme diferite ale cuvantului pribeag: pribeag-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PRIBEAG: PRIBEÁG, -Ă, pribegi, -ge, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj., substantiv masculin și forme (Persoană) care merge din loc în loc fără a avea o țintă sau o treabă precisă; hoinar; străin. ♦ (Om) refugiat, fugar, emigrant. 2. Adj. Singur, izolat, răzleț. – Din limba slavă (veche) prĕbĕgŭ. Forme diferite ale cuvantului pribeag: pribeag-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PRIBEAG: PRIBEÁG pribeageagă (pribeagégi, pribeagége) 1) și substantival (despre persoane) Care și-a părăsit locurile natale, rătăcind printre străini. 3) și substantival Care umblă mult și fără rost; vagabond; hoinar. 3) și figurat Care este singur; solitar. /<sl. prĕbĕgu Forme diferite ale cuvantului pribeag: eagă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PRIBEAG: PRIBEÁG, -Ă, pribegi, -ge, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj., substantiv masculin și forme (Persoană) care merge din loc în loc fără a avea o țintă sau o treabă precisă; hoinar; străin. ♦ (Om) refugiat, fugar, emigrant. 2. Adj. Singur, izolat, răzleț. – Din limba slavă (veche) prĕbĕgŭ. Forme diferite ale cuvantului pribeag: pribeag-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru pribeag: pribeag a. rătăcitor. ║ m. cel ce rătăcește prin străinătăți. [slava PRIBĬEGŬ, fugar]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru PRIBEAG: PRIBEAG substantiv 1. – Ioan (17 A III 166, IV 159). 2. Pribegoe, Neacșa (17 B I 412), n. marital. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pribeag: pribeág adjectiv masculin, substantiv masculin, plural pribégi; adjectiv feminin, substantiv feminin pribeágă, plural pribége Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pribeag: pribeág adjectiv masculin, substantiv masculin, plural pribégi; forme singular pribeágă, plural pribége Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PRIBEAG: PRIBEÁG substantiv verbal haiduc. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru pribeag: pribeag substantiv verbal HAIDUC. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'PRIBEAG' PriapuspriátinPRIÁTNICULPRIBÁGPRIBEÁGpribegélpribegéscPRIBEGÍPRIBEGÍE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL pribeag Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului pribeag dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Nu e decît un biet pribeag fără cămin. Se uita la un nor pribeag. Niște pribeag din calea năvălitorilor. Pribeag din patria sa. Un pribeag politic. E pribeag pe la ei. PRIBEÁG pribeageagă pribeagégi, pribeagége 1 și substantival despre persoane Care și-a părăsit locurile natale, rătăcind printre străini. E pribeag pe la noi. |
GRAMATICA cuvântului pribeag? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pribeag. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul pribeag poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE pribeag? Vezi cuvântul pribeag desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pribeag?[ pri-bea-g ] Se pare că cuvântul pribeag are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL pribeag |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Familial a o lua sau a o șterge la papuc?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul pribeag are forma: pribégi
La singular substantivul pribeag are forma: pribeágă
