 | as |
|
| Prelegere [ pre-le-ge-re ] VEZI SINONIME PENTRU prelegere PE ESINONIME.COM definiția cuvântului prelegere în mai multe dicționareDefinițiile pentru prelegere din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PRELEGERE: PRELÉGERE, prelegeri, substantiv feminin Curs, lecție (în școlile superioare); conferință publică (adesea de popularizare). Ascultase cu admirație prelegerea de astronomie a dascălului. PETRESCU, Î. I 19. În prelegeri populare idealele le apăr. EMINESCU, N. 43. figurat Am început să-i țiu Adelei o prelegere de astronomie sentimentală. IBRĂILEANU, A. 90. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru prelegere: *prelégere forme (după germana vor-lesung, care și el e tradus după latina prae-lectio, curs, lecțiune, și praelégere, a citi explicînd în fața unuĭ auditoriŭ. Verbu a prelege, ca germana vorlesen, nu există în limba limba română). Transilvania Curs, lecțiune la universitate. vezi proponiment. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PRELEGERE: PRELÉGERE, prelegeri, substantiv feminin Curs, lecție ținută într-o școală de grad superior; conferință publică (aparținând unui ciclu); prelecție. – conform latina praelegere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PRELEGERE: PRELÉGERE, prelegeri, substantiv feminin Curs, lecție în învățământul universitar; conferință publică (aparținând unui ciclu); prelecție. – conform latina praelegere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PRELEGERE: PRELÉGERE prelegerei forme 1) Lecție făcând parte dintr-un curs universitar. Ciclu (sau curs) de 2) Conferință publică. /cf. latina praelegere Forme diferite ale cuvantului prelegere: prelegerei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PRELEGERE: PRELÉGERE substantiv feminin Lecție (făcând parte dintr-un curs universitar); conferință publică; prelecțiune. [< latina praelegere]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru prelegere: prelégere (prelégeri), substantiv feminin – Lectură publică, lecție. După germana Vorlesung contaminat cu latina praelegere (Tiktin). Forme diferite ale cuvantului prelegere: prelégeri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PRELEGERE: PRELÉGERE substantiv feminin lecție (dintr-un curs universitar); conferință publică. (< latina praelegere) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PRELEGERE: PRELEGERE substantiv curs, (învechit) prelecție, propunere. (Azi nu și-a ținut prelegere.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru prelegere: prelegere forme lecțiune făcută de un profesor la Universitate. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru prelegere: prelégere substantiv feminin, genitiv dativ articulat prelégerii; plural prelégeri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru prelegere: prelégere substantiv feminin, genitiv dativ articulat prelégerii; plural prelégeri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PRELEGERE: PRELÉGERE substantiv verbal conferință, cuvânt. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru prelegere: prelegere substantiv verbal CONFERINȚĂ. CUVÎNT. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'PRELEGERE' PRELATÚRĂPRELÉCȚIEprelecțiúnePRELÉGEPRELÉGEREprelejéscprelévPRELEVÁPRELEVÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL prelegere Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului prelegere dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PRELÉGERE prelegerei forme 1 Lecție făcând parte dintr-un curs universitar. Azi nu și-a ținut prelegere. Azi nu și-a ținut prelegere. |
GRAMATICA cuvântului prelegere? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului prelegere. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul prelegere poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE prelegere? Vezi cuvântul prelegere desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul prelegere?[ pre-le-ge-re ] Se pare că cuvântul prelegere are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL prelegere |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Fără cap?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul prelegere are forma: prelégeri
