 | as |
|
| Prejudiciu [ pre-ju-di-ciu ] VEZI SINONIME PENTRU prejudiciu PE ESINONIME.COM definiția cuvântului prejudiciu în mai multe dicționareDefinițiile pentru prejudiciu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PREJUDICIU: PREJUDÍCIU, prejudicii, substantiv neutru 1. Pagubă, daună, detriment; prin extensie știrbire, vătămare a onoarei, a reputației, a prestigiului (cuiva). 2. (Învechit) Prejudecată. (Atestat în forma învechită prejudițiu) Munții și dealurile, crîngul, văile și izvoarele n-au prejudiții. BASARABESCU, substantiv neutru 168. Fiind om de duh, desprețuia aste prejudiții fumuroase și ridicule. NEGRUZZI, S. I 72. – Pronunțat: -ciu. – Variantă: prejudíțiu substantiv neutru Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PREJUDICIU: PREJUDICÍU, prejudicii, substantiv neutru 1. Pagubă, daună; prin extensie știrbire a onoarei, a reputației, a prestigiului cuiva. ♦ (juridic) Atingere adusă intereselor matrimoniale ale unei persoane ori reputației sau onoarei sale. 2. (învechit) Prejudecată. [Variante: (învechit) prejudițíu substantiv neutru] – Din limba franceza préjudice, latina praejudicium. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PREJUDICIU: PREJUDICIU s. 1. daună, pagubă, pierdere, stricăciune, (învechit și popular) pricaz, (popular) vătămare, (învechit și regional) smintă, sminteală, (prin Banat) ștetă, (învechit) scădere, stricare, stricătură, vătămătură. (prejudiciuii provocate de incendiu.) 2. daună, (livresc) lezare. (prejudiciu moral adus cuiva.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PREJUDICIU: PREJUDÍCIU, prejudicii, substantiv neutru 1. Pagubă, daună; prin extensie știrbire a onoarei, a reputației, a prestigiului cuiva. 2. (învechit) Prejudecată. [Variante: (învechit) prejudíțiu substantiv neutru] – Din limba franceza préjudice, latina praejudicium. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PREJUDICIU: PREJUDÍCIU substantiv neutru Pagubă, rău, daună; (prin extensie) știrbire a onoarei, a prestigiului. [pronume -ciu, variantă prejudițiu substantiv neutru / < latina praeiudicium, conform limba franceza préjudice]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PREJUDICIU: PREJUDÍCIU prejudiciui n. 1) Pierdere materială sau morală provocată cuiva; daună; pagubă. 2) învechit vezi PREJUDECATĂ. /<fr. préjudice, latina praejudicium Forme diferite ale cuvantului prejudiciu: prejudiciui Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PREJUDICIU: PREJUDÍCIU substantiv neutru pagubă, daună materială, morală adusă cuiva. • știrbire a onoarei, a prestigiului. (< limba franceza préjudice, latina praeiudicium) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru prejudiciu: prejudiciu n. 1. părere adoptată cu ușurință, fără cercetare; 2. juridic pagubă: în prejudiciul cuiva. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru prejudiciu: prejudíciu substantiv neutru [-ciu pronume -ciu], articulat prejudíciul; plural prejudícii, articulat prejudíciile (silabe -ci-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru prejudiciu: prejudíciu [ciu pronume ciu] substantiv neutru, articulat prejudíciul; plural prejudícii, articulat prejudíciile (-ci-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PREJUDICIU: PREJUDÍCIU substantiv verbal prejudecată. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru prejudiciu: prejudiciu substantiv verbal PREJUDECATĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'PREJUDICIU' PREJUDICIÁTprejudiciéreprejudiciézPREJUDICIÓSPREJUDÍCIUPREJUDIȚIÁBIL, -ĂPREJUDÍȚIUprejuduciósprejunghiá |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL prejudiciu Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului prejudiciu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Prejudiciuii provocate de incendiu. Prejudiciu moral adus cuiva. PREJUDÍCIU prejudiciui n. Prejudiciu moral adus cuiva. |
GRAMATICA cuvântului prejudiciu? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului prejudiciu. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul prejudiciu poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE prejudiciu? Vezi cuvântul prejudiciu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul prejudiciu?[ pre-ju-di-ciu ] Se pare că cuvântul prejudiciu are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL prejudiciu |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Popular cel de pe comoară sau cu coarne?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul prejudiciu are forma: prejudícii
