 | as |
|
| Predicativ [ pre-di-ca-tiv ] VEZI SINONIME PENTRU predicativ PE ESINONIME.COM definiția cuvântului predicativ în mai multe dicționareDefinițiile pentru predicativ din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PREDICATIV: PREDICATÍV, -Ă adjectiv 1. care formează sau poate forma predicatul; cu valoare de predicat. ♦ verb predicativ = verb care poate forma singur predicatul unei propoziții; nume predicativ = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul; propoziție predicativă (și substantiv feminin) = propoziție subordonată care îndeplinește funcția de nume predicativ pe lângă un verb copulativ din regentă; element predicativ suplimentar = parte secundară de propoziție cu dublă subordonare (față de verb și de subiect sau obiect); propoziție predicativă suplimentară (și substantiv feminin) = propoziție subordonată care îndeplinește în frază rol de element predicativ suplimentar. 2. (logică) referitor la predicat. (< limba franceza prédicatif) Forme diferite ale cuvantului predicativ: predicativ-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PREDICATIV: PREDICÁTIV, -Ă, predicativi, -e, adjectiv 1. (gramatică) Care poate forma predicatul (1). Nume predicativ. • Verb predicativ = verb care (spre deosebire de verbele copulative) poate forma singur predicatul. Nume predicativ = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul unei propoziții. Substantivul, cu fimcțiune de nume predicativ, stă, obișnuit, în cazul nominativ sau genitiv. IORDAN, R. 514. Propoziție predicativă = propoziție care îndeplinește funcțiunea de nume predicativ într-o propoziție regentă. 2. (Logică) Care se referă la predicat, relativ la predicat (2). Noțiune predicativă. Forme diferite ale cuvantului predicativ: predicativ-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PREDICATIV: PREDICATÍV, -Ă, predicativi, -e, adjectiv 1. (gramatică) Care formează sau poate forma predicatul (1); referitor la predicat. • Verb predicativ = verb care poate forma singur predicatul unei propoziții. Nume predicativ = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul unei propoziții. Propoziție predicativă = propoziție care îndeplinește rolul de nume predicativ. 2. (logică) Care se referă la predicat (2), care aparține predicatului. – Din limba franceza prédicatif. Forme diferite ale cuvantului predicativ: predicativ-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PREDICATIV: PREDICATÍV, -Ă, predicativi, -e, adjectiv 1. (gramatică) Care formează sau poate forma predicatul (1); referitor la predicat. Verb predicativ = verb care poate constitui singur predicatul unei propoziții. Nume predicativ = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul unei propoziții. Propoziție predicativă = propoziție care îndeplinește rolul de nume predicativ. 2. (logică) Care se referă la predicat (2), care aparține predicatului. – Din limba franceza prédicatif. Forme diferite ale cuvantului predicativ: predicativ-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PREDICATIV: PREDICATÍV, -Ă adjectiv 1. Verb predicativ = verb care poate forma singur predicatul; nume predicativ = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul unei propoziții; propoziție predicativă (și substantiv feminin) = propoziție care îndeplinește față de propoziția regentă rolul de nume predicativ. 2. (logică) Referitor la predicat. [< latina praedicativus]. Forme diferite ale cuvantului predicativ: predicativ-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru PREDICATIV: PREDICATÍV, -Ă adjectiv (< latina praedicativus, limba franceza prédicatif): în sintagmele adverb predicativ, element predicativ suplimentar, funcție predicativă, grup predicativ, interjecție predicativă, intonație predicativă, monem predicativ, nume predicativ, predicativă suplimentară, relație predicativă, subordonată predicativă și verb predicativ (vezi). Forme diferite ale cuvantului predicativ: predicativ-Ă Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PREDICATIV: PREDICATÍV predicativă (predicativi, predicative) gramatică Care joacă rol de predicat sau de parte a acestuia. Nume predicativ. Propoziție predicativă. /<fr. prédicatif[1] Forme diferite ale cuvantului predicativ: predicativă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru predicativ: predicatív adjectiv masculin, plural predicatívi; forme singular predicatívă, plural predicatíve[1] Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru predicativ: predicatív adjectiv masculin, plural predicatívi; forme predicatívă, plural predicatíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'PREDICATIV' PREDICÁREPREDICÁTPREDICÁȚIEPREDICAȚIÚNEPREDICATÍVPREDICATIVITÁTEpredicativizápredicativizárePREDICATÓR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL predicativ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului predicativ dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PREDICATÍV predicativă predicativi, predicative gramatică Care joacă rol de predicat sau de parte a acestuia. Nume predicativ. Propoziție predicativă. |
GRAMATICA cuvântului predicativ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului predicativ. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul predicativ poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE predicativ? Vezi cuvântul predicativ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul predicativ?[ pre-di-ca-tiv ] Se pare că cuvântul predicativ are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL predicativ Inţelegi mai uşor cuvântul predicativ dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe♦ verb predicativ = verb care poate forma singur predicatul unei propoziții; nume predicativ = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul; propoziție predicativă și substantiv feminin = propoziție subordonată care îndeplinește funcția de nume predicativ pe lângă un verb copulativ din regentă; element predicativ suplimentar = parte secundară de propoziție cu dublă subordonare față de verb și de subiect sau obiect; propoziție predicativă suplimentară și substantiv feminin = propoziție subordonată care îndeplinește în frază rol de element predicativ suplimentar Verb predicativ = verb care spre deosebire de verbele copulative poate forma singur predicatul Nume predicativ = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul unei propoziții Propoziție predicativă = propoziție care îndeplinește funcțiunea de nume predicativ într-o propoziție regentă Verb predicativ = verb care poate forma singur predicatul unei propoziții Nume predicativ = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul unei propoziții Propoziție predicativă = propoziție care îndeplinește rolul de nume predicativ Verb predicativ = verb care poate constitui singur predicatul unei propoziții Nume predicativ = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul unei propoziții Propoziție predicativă = propoziție care îndeplinește rolul de nume predicativ Verb predicativ = verb care poate forma singur predicatul; nume predicativ = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul unei propoziții; propoziție predicativă și substantiv feminin = propoziție care îndeplinește față de propoziția regentă rolul de nume predicativ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Chimie; în sintagma acid acrilic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
