 | as |
|
| Predestinare [ pre-des-ti-na-re ] VEZI SINONIME PENTRU predestinare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului predestinare în mai multe dicționareDefinițiile pentru predestinare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PREDESTINARE: PREDESTINARE substantiv destin, fatalitate, menire, noroc, soartă, ursită, zodie, (rar) predeterminație, (învechit și popular) striște, (popular) dată, făcut, noroceală, norocire, orîndă, parte, rînduială, scrisă, soroc, (învechit și regional) sorocire, (regional) ursă, urseală, (învechit) predestinație, preursire, preursită, triște, ursitoare, (grecism învechit) proorizmos, (figurat) stea. (Așa i-a fost predestinare.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru predestinare: predestináre, predestinări substantiv feminin (În opoziție cu liberul arbitru) Concepție religioasă apărută în primele secole ale creștinismului și reluată de Reformă, potrivit căreia Dumnezeu a hotărât din veșnicie pe unii oameni la mântuire, iar pe alții la pieire; ursită, destin, soartă, predestinație. – Din predestina. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PREDESTINARE: PREDESTINÁRE, predestinări, substantiv feminin Acțiunea de a predestina și rezultatul ei; ceea ce i-ar fi cuiva dinainte hotărât de divinitate, de soartă; ursită, destin, soartă, predestinație. ♦ Doctrină potrivit căreia fiecare om ar avea fixat de mai înainte destinul său de către divinitate. – vezi predestina. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PREDESTINARE: PREDESTINÁRE predestinareări forme 1) vezi A PREDESTINA. 2) Putere supranaturală despre care se crede că determină dinainte desfășurarea evenimentelor; soartă; destin; ursită. 3) Concepție filozofică conform căreia soarta omului este hotărâtă dinainte de o forță supranaturală. /v. a predestina Forme diferite ale cuvantului predestinare: predestinareări Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PREDESTINARE: PREDESTINÁRE substantiv feminin 1. acțiunea de a predestina; predestinație. 2. concepție teologică sau filozofică idealistă potrivit căreia destinul omului ar fi fixat de mai înainte de către o forță supranaturală. (< predestina) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PREDESTINARE: PREDESTINÁRE substantiv feminin 1. Acțiunea de a predestina; predestinație. 2. Concepție idealistă potrivit căreia fiecare om ar avea soarta lui, fixată dinainte de către o forță supranaturală. [< predestina]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PREDESTINARE: PREDESTINÁRE, predestinări, substantiv feminin Acțiunea de a predestina; concepție idealistă conform căreia fiecare om ar avea destinul lui fixat de mai înainte de o forță supranaturală. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PREDESTINARE: PREDESTINARE, predestinări, substantiv feminin Acțiunea de a predestina și rezultatul ei. ♦ Existența unui destin al omenirii stabilit de voința divină. – vezi predestina. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru predestinare: predestináre substantiv feminin, genitiv dativ articulat predestinắrii; plural predestinắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru predestinare: predestináre substantiv feminin, plural predestinări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'PREDESTINARE' PREDELUȘprederegătórPREDEȘTIPREDESTINÁPREDESTINÁREPREDESTINÁTPREDESTINÁȚIEPREDESTINAȚIÚNEpredestinéz |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL predestinare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului predestinare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Așa i-a fost predestinare. PREDESTINÁRE predestinareări forme 1 vezi A PREDESTINA. |
GRAMATICA cuvântului predestinare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului predestinare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul predestinare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE predestinare? Vezi cuvântul predestinare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul predestinare?[ pre-des-ti-na-re ] Se pare că cuvântul predestinare are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL predestinare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Leucocită polinucleară?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul predestinare are forma: predestinắri
