 | as |
|
| Precuvântare [ pre-cu-vân-ta-re ] VEZI SINONIME PENTRU precuvântare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului precuvantare în mai multe dicționareDefinițiile pentru precuvantare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PRECUVÂNTARE: PRECUVÂNTÁRE precuvantareări forme învechit Comentariu plasat la începutul unei cărți; cuvânt înainte; cuvânt introductiv; predoslovie; prefață; prolog. /pre- + cuvântare Forme diferite ale cuvantului precuvantare: precuvantareări Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PRECUVÂNTARE: PRECUVÂNTÁRE, precuvântări, substantiv feminin (Astăzi rar) Cuvânt introductiv, prefață. ♦ (învechit) Cuvântare, discurs. – Pre1- + cuvântare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PRECUVÂNTARE: PRECUVÂNTÁRE, precuvântări, substantiv feminin (învechit) Cuvânt introductiv, prefață. ♦ Cuvântare, discurs. – Pre1- + cuvântare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru precuvântare: precuvântáre (învechit) substantiv feminin, genitiv dativ articulat precuvântắrii; plural precuvântắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru precuvântare: precuvântare forme prefață. [Modelat după slavicul predoslovie]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru precuvântare: precuvântáre substantiv feminin, plural precuvântări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'PRECUVANTARE' precursoárePRECURSÓRprecurvPRECUVÂNTÁPRECUVÂNTÁREPRECUVÂNTĂTÓRprecuvîntáreprecuvîntătorprecuvintéz |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL precuvântare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului precuvântare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PRECUVÂNTÁRE precuvântareări forme învechit Comentariu plasat la începutul unei cărți; cuvânt înainte; cuvânt introductiv; predoslovie; prefață; prolog. |
GRAMATICA cuvântului precuvântare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului precuvântare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul precuvântare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE precuvântare? Vezi cuvântul precuvântare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul precuvântare?[ pre-cu-vân-ta-re ] Se pare că cuvântul precuvântare are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL precuvântare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Dinafară adverb în expresie pe dinafară?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul precuvântare are forma: precuvântắri
