eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție precurmator


GRAMATICĂSILABE
Precurmător [ pre-cur-mă-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU precurmător PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului precurmator în mai multe dicționare

Definițiile pentru precurmator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PRECURMĂTÓR:
PRECURMĂTÓR, -OÁRE, precurmători, -oare, adjectiv (Învechit, rar) Care pune capăt, face să înceteze; care curmă. Călăul înainte-i, precurmător de viață. Săcurea își încearcă. MACEDONSKI, O. I 254.
Forme diferite ale cuvantului precurmator: -oÁre
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

PRECURMĂTÓR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PRECURMĂTÓR:
PRECURMĂTÓR, -OÁRE, precurmători, -oare, adjectiv (învechit) Care pune capăt, care întrerupe, care oprește (brusc).

– Precurma + sufix -ător.
Forme diferite ale cuvantului precurmator: -oÁre
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

PRECURMĂTÓR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PRECURMĂTÓR:
PRECURMĂTÓR, -OÁRE, precurmători, -oare, adjectiv (învechit) Care pune capăt, care întrerupe, care oprește (brusc).

– Precurma + sufix -ător.
Forme diferite ale cuvantului precurmator: -oÁre
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

precurmător
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru precurmător:
precurmătór (învechit) adjectiv masculin, plural precurmătóri; forme singular și plural precurmătoáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

precurmător
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru precurmător:
precurmătór adjectiv masculin, plural precurmătóri; forme singular și plural precurmătoáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'PRECURMATOR'
precúrmPRECURMÁPRECURMÁREprecurmátPRECURMĂTÓRprecursoárePRECURSÓRprecurvPRECUVÂNTÁ

GRAMATICA cuvântului precurmător?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului precurmător.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul precurmător poate fi: adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul precurmător sa indeplinească rolul de: adjectiv masculin,

CUM DESPART ÎN SILABE precurmător?
Vezi cuvântul precurmător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul precurmător?
[ pre-cur-mă-tor ]
Se pare că cuvântul precurmător are patru silabe

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: în sintagma cap magnetic?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
în ascuns; tiptil, pe furișate
echipament pe care îl poartă soldații în război sau la instrucție
transductor electromagnetic care transformă variațiile unui semnal electric în variații de flux magnetic sau invers, folosit pentru operații de înregistrare, redare și ștergere la magnetofoane
a lua o hotărâre la care nu mai renunță, a rămâne ferm în hotărârea luată; prin extensie a se încăpățâna
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app