 | as |
|
| Precipiţiu [ pre-ci-pi-ţiu ] VEZI SINONIME PENTRU precipiţiu PE ESINONIME.COM definiția cuvântului precipitiu în mai multe dicționareDefinițiile pentru precipitiu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PRECIPIȚIU: PRECIPÍȚIU substantiv neutru (Latinism) Cădere de la înălțime. ♦ Abis, hău. ♦ Dezastru, ruină. [pronume -țiu. / < latina praecipitium, conform limba franceza précipice]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PRECIPIȚIU: PRECIPÍȚIU, precipiții, substantiv neutru (învechit) Abis, prăpastie. ♦ Cădere de la înălțime. ♦ figurat Dezastru, ruină. – Din latina praecipitium. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PRECIPIȚIU: PRECIPÍȚIU, precipiții, substantiv neutru (învechit) Abis, prăpastie. ♦ Cădere de la înălțime. ♦ figurat Dezastru, ruină. – Din latina praecipitium. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PRECIPIȚIU: PRECIPÍȚIU, precipiții, substantiv neutru (Învechit) Abis, prăpastie. Precipițiul ce stă deschis înainte-ne ca să ne înghită. GHICA, A. 772. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru precipițiu: precipíțiu substantiv neutru [-țiu pronume -țiu], articulat precipíțiul; plural precipíții, articulat precipíțiile (silabe -ți-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru precipițiu: precipíțiu (învechit) [țiu pronume țiu] substantiv neutru, articulat precipíțiul; plural precipíții, articulat precipíțiile (-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru precipițiu: precipițiu n. 1. prăpastie; 2. figurat nenorocire mare, pericol mare. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'PRECIPITIU' PRECIPITÁTPRECIPITÁȚIEPRECIPITAȚIÚNEPRECIPITÍNĂPRECIPÍȚIUprecipițiúmprecipițluPRECIPITRÓNPRECIPÚT |
GRAMATICA cuvântului PRECIPIȚIU? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului precipiţiu. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul PRECIPIȚIU poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE precipiţiu? Vezi cuvântul precipiţiu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul precipiţiu?[ pre-ci-pi-ţiu ] Se pare că cuvântul precipiţiu are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL PRECIPIȚIU |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: IavaS adverb familial; în locuțiune iavaș-iavaș?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul precipițiu are forma: precipíții
