 | as |
|
| Practic [ prac-tic ] VEZI SINONIME PENTRU practic PE ESINONIME.COM definiția cuvântului practic în mai multe dicționareDefinițiile pentru practic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PRACTIC: PRÁCTIC, practici, -e, adjectiv 1. Care corespunde necesităților vieții, nevoilor reale ale existenței ( vezi util); care se referă la practică, privitor la practică. Scopul științei este descoperirea legilor care conduc fenomenele. Cunoașterea acestor fenomene servește ca punct de plecare a activității practice a oamenilor. vezi limba română decembrie 1950, 184. Nelipsit de la cursuri și cu atîtea conferințe pe cap, nici n-are idee de partea practică a vieții. C. PETRESCU, A. 422. ♦ Care corespunde necesităților de fiecare zi; care este ușor de întrebuințat, comod sau economicos. Mașină practică. 2. (Despre oameni și facultățile sau manifestările lor) Care știe să se orienteze în viața de toate zilele sau să aplice cunoștințele la viața de toate zilele; prin extensie îndemînatic, destoinic, priceput. Om practic. ▭ [Copiii] cresc în mijlocul unei vieți noi, unde învață să fie liberi și practici. SAHIA, U.R.S.S. 132. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PRACTIC: PRÁCTIC, -Ă I. adjectiv 1. referitor la practică. • care tinde către o acțiune, către o realizare; care realizează ceva, dă rezultate concrete; util. • comod, folositor; ingenios. 2. (despre oameni) cu spirit de acțiune; îndemânatic, destoinic. II. substantiv feminin 1. activitate a oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței și dezvoltării societății, în primul rând procesul producției materiale. • aplicare a cunoștințelor teoretice; (prin extensie) experiență, rutină. • stagiu pe care îl face un student sau un elev într-o întreprindere. 2. ansamblu de metode și de procedee aplicate și verificate efectiv. 3. exercitare a unei profesiuni; profesare. 4. (la plural) ceremonie, manifestare exterioară specifică unui cult, unei credințe etc. (< latina practicus, greacă praktikos, germana praktisch, după limba franceza pratique, germana Praktik, greacă praktike) Forme diferite ale cuvantului practic: practic-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PRACTIC: PRÁCTIC, -Ă, practici, -ce, adjectiv 1. Care se poate executa sau care se efectuează în mod concret; care se verifică prin practică și se poate aplica în viață; care se bazează pe practică; concret, real. ♦ Care corespunde necesităților de fiecare zi; care este ușor de întrebuințat, util, comod sau economicos. 2. (Despre oameni) Care știe să se orienteze în viața de toate zilele, care știe să aplice cunoștințele la viața de toate zilele, care are simțul realității; prin extensie îndemânatic, destoinic, priceput. – Din limba franceza practique, latina practicus.[1] Forme diferite ale cuvantului practic: practic-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PRACTIC: PRÁCTIC, -Ă, practici, -ce, adjectiv 1. Care se poate executa sau care se efectuează în mod concret; care se verifică prin practică și se poate aplica în viață; care se bazează pe practică; concret, real. ♦ Care corespunde necesităților de fiecare zi; care este ușor de folosit, util, comod sau economicos. 2. (Despre oameni) Care știe să se orienteze în viața de toate zilele, care știe să aplice cunoștințele la viața de toate zilele, care are simțul realității; prin extensie îndemânatic, destoinic, priceput. – Din limba franceza practique, latina practicus. Forme diferite ale cuvantului practic: practic-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru practic: práctic (práctică), adjectiv – Util, priceput, versat. latina praticus (secolul XIX). – derivat practică, substantiv feminin, din limba franceza pratique, și mai înainte (secolul XVIII) din limba neogreacă πραϰτϰά (Gáldi 234); nepractic, adjectiv (puțin practic, impracticabil); practicabil, adjectiv, din limba franceza praticable; impracticabil, adjectiv (impracticabil); practica, verb, din limba franceza pratiquer; practicant, adjectiv și substantiv masculin, din limba franceza pratiquant și ca substantiv din germana Prakticant; practician, substantiv masculin, din limba franceza praticien; practicos, adjectiv (expert, experimentat), din limba neogreacă πραϰτϰός, secolul XIX, învechit conform praxis. Forme diferite ale cuvantului practic: práctică Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PRACTIC: PRÁCTIC practiccă (practicci, practicce) (în opoziție cu teoretic) 1) Care ține de practică; propriu practicii. Activitate practiccă. 2) Care este bine adaptat pentru a fi folosit într-un anumit scop; care poate fi folosit sau mânuit cu ușurință; comod. 3) (despre persoane) Care se orientează cu abilitate în viața cotidiană; care află aplicare oricăror lucruri sau situații; priceput. Femeie practiccă. /<fr. pratique, latina practicus Forme diferite ale cuvantului practic: practiccă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru practic: 2) práctic, a -á vezi trecut (în franceză pratiquer, despre pratique [adj.], practic). Pun în practică: a practica binele. Exercit o profesiune liberă: a practica medicina. Fac, execut: a practica o deschizătură, un șanț. Obișnuĭesc, uzitez: nu practicăm noĭ asemenea lucrurĭ! vezi metahirisesc. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PRACTIC, -Ă: PRÁCTIC, -Ă adjectiv 1. Referitor la practică. ♦ Care tinde către o acțiune, către o realizare; care realizează, dă rezultate concrete; util. ♦ Comod, folositor; ingenios. 2. Cu spirit de acțiune; îndemânatic, destoinic. [conform limba franceza pratique, germana praktisch < latina practicus]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PRACTIC: PRACTIC adjectiv 1. eficace, eficient, folositor, operativ, productiv, util, (rar) operant, (învechit) putincios. (O metodă practic.) 2. comod, lesnicios. (O soluție practic.) 3. pozitiv, realist. (Un spirit practic.) 4. pragmatic, utilitarist. (O concepție practic.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru practic: practic adjectiv verbal ABIL. BUN. CAPABIL. COMPETENT. DESTOINIC, DEȘTEPT. DIBACI. DOTAT. EXPERIMENTAT. INGENIOS. ISCUSIT. ISTEȚ. ÎNCERCAT. ÎNDEMÎNATIC. ÎNZESTRAT. MEȘTER. PRACTICIAN. PREGĂTIT. PRICEPUT. VALOROS. VERSAT. verb reflexiv:EDNIC. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PRACTIC: PRÁCTIC adjectiv 1. vezi eficace. 2. comod, lesnicios. (O soluție practic.) 3. pozitiv, realist. (Un spirit practic.) 4. pragmatic, utilitar, utilitarist. (O concepție practic.) 5. aplicat. (Învățământ practic.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru practic: practic a. 1. care duce la acțiune, la aplicațiune: știință practică; 2. care urmărește realitatea lucrurilor: om, spirit practic. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru practic: práctic adjectiv masculin, plural práctici; forme singular práctică, plural práctice Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru practic: práctic adjectiv masculin, plural práctici; forme práctică, plural práctice Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'PRACTIC' PRĂBUȘITÚRĂPRĂCIPRACRÍTprăcșórPRÁCTICPRACTICÁPRACTICÁBILPRACTICABILITÁTEPRACTICÁNT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL practic Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului practic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PRÁCTIC practiccă practicci, practicce în opoziție cu teoretic 1 Care ține de practică; propriu practicii. Activitate practiccă. Femeie practiccă. O metodă practic. O soluție practic. Un spirit practic. O concepție practic. O soluție practic. Un spirit practic. O concepție practic. Învățământ practic. |
GRAMATICA cuvântului practic? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului practic. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul practic poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE practic? Vezi cuvântul practic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul practic?[ prac-tic ] Se pare că cuvântul practic are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL practic |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Aberația luminii?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
