eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție pozitivist


PROPOZIȚII PLURALGRAMATICĂSILABE
Pozitivist [ po-zi-ti-vist ]
VEZI SINONIME PENTRU pozitivist PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului pozitivist în mai multe dicționare

Definițiile pentru pozitivist din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru POZITIVIST:
POZITIVÍST, -Ă, pozitiviști, -ste, substantiv masculin și forme, adjectiv

1. S. m. și forme Adept al pozitivismului.

2. Adj. Care aparține pozitivismului, care se referă la pozitivism, specific pozitivismului.
♦ (Rar) Realist.

– Din limba franceza positiviste.
Forme diferite ale cuvantului pozitivist: pozitivist-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

POZITIVIST
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru POZITIVIST:
POZITIVÍST, -Ă, pozitiviști, -ste, substantiv masculin și forme, adjectiv

1. S. m. și forme Adept al pozitivismului.

2. Adj. Care aparține pozitivismului, care se referă la pozitivism, specific pozitivismului.
♦ (Rar) Realist.

– Din limba franceza positiviste.
Forme diferite ale cuvantului pozitivist: pozitivist-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

POZITIVIST
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru POZITIVIST:
POZITIVÍST, -Ă, pozitiviști, -ste, adjectiv Care se referă la pozitivism, care ține de pozitivism; (substantivat) adept al pozitivismului. Alții învinovățesc ba filozofia metafizică, ba pe cea pozitivistă. GHEREA, ST. Hristos I 57.
Forme diferite ale cuvantului pozitivist: pozitivist-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

pozitivist
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru pozitivist:
*pozitivíst, -ă substantiv (despre pozitiv). Adept al pozitivizmului: Littré a fost pozitivist. figurat Ĭubitor de materie, de foloase materiale. Adj. O teorie pozitivistă.
Forme diferite ale cuvantului pozitivist: pozitivist-ă

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

POZITIVIST
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru POZITIVIST:
POZITIVÍST, -Ă adjectiv Referitor la pozitivism. // substantiv masculin și forme Adept al pozitivismului. [conform limba franceza positiviste].
Forme diferite ale cuvantului pozitivist: pozitivist-Ă

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

POZITIVIST
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru POZITIVIST:
POZITIVÍST1 pozitiviststă (pozitivistști, pozitivistste) Care ține de pozitivism; propriu pozitivismului. /<fr. positiviste
Forme diferite ale cuvantului pozitivist: pozitiviststă

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

pozitivist
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pozitivist:
pozitivíst adjectiv masculin, substantiv masculin, plural pozitivíști; adjectiv feminin, substantiv feminin pozitivístă, plural pozitivíste
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

POZITIVIST
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru POZITIVIST:
POZITIVÍST2 pozitiviststă (pozitivistști, pozitivistste) m. și forme Adept al pozitivismului. /<fr. positiviste
Forme diferite ale cuvantului pozitivist: pozitiviststă

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

pozitivist
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pozitivist:
pozitivíst substantiv masculin, adjectiv masculin, plural pozitivíști; forme singular pozitivístă, plural pozitivíste
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

POZITIVIST
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru POZITIVIST:
POZITIVÍST, -Ă adjectiv, substantiv masculin forme (adept) al pozitivismului. (< limba franceza positiviste)
Forme diferite ale cuvantului pozitivist: pozitivist-Ă

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

pozitivist
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru pozitivist:
pozitivist m. partizan al pozitivismului.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


CUVINTE APROPIATE DE 'POZITIVIST'
POZIȚIÚNEPOZITÍVpozitivaméntePOZITIVÍSMPOZITIVÍSTPOZITIVITÁTEpozitivizápozitivízmPOZITÓN

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL pozitivist
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului pozitivist dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
POZITIVÍST1 pozitiviststă pozitivistști, pozitivistste Care ține de pozitivism; propriu pozitivismului.
POZITIVÍST2 pozitiviststă pozitivistști, pozitivistste m.

GRAMATICA cuvântului pozitivist?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pozitivist.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul pozitivist poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul pozitivist sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, adjectiv feminin, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
  • group icon La plural substantivul pozitivist are forma: pozitivíști
  • single icon La singular substantivul pozitivist are forma: pozitivístă
VEZI PLURALUL pentru pozitivist la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE pozitivist?
Vezi cuvântul pozitivist desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pozitivist?
[ po-zi-ti-vist ]
Se pare că cuvântul pozitivist are patru silabe

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Fonetică istorică sau evolutivă?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
care are însușirea de a transmite sau de a nu transmite căldura sau electricitatea
ivirea la suprafața pământului a apei acumulate în fisurile și în golurile din calcare
ramură a foneticii care studiază sunetele unei limbi sau ale unui grup de limbi înrudite în dezvoltarea lor, încercând să stabilească legile după care au loc modificările fonetice
la momentul potrivit; până nu este prea târziu
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app