 | as |
|
| Pozitiv [ po-zi-tiv ] VEZI SINONIME PENTRU pozitiv PE ESINONIME.COM definiția cuvântului pozitiv în mai multe dicționareDefinițiile pentru pozitiv din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru POZITIV: POZITÍV, -Ă, pozitivi, -e, adjectiv 1. Care se întemeiază pe fapte, pe realități, pe experiență, pe observații, pe constatări; prin extensie sigur, adevărat, real, precis. Binevoiți, domnule, a trimite această scrisoare către nevasta mea și rugați pe cine veți socoti să vă trimită o știință pozitivă despre dînsa. GHICA, A. 633. Științe pozitive = științe experimentale. ♦ Care e folositor, valabil, valoros. A populariza experiența pozitivă a fruntașilor. ♦ Care îndeplinește un rol bun; util, productiv. Această clasă parazită trăiește exploatînd munca claselor pozitive. IBRĂILEANU, spaniolă Hristos 186. Erou pozitiv = personaj într-o operă literară, care reprezintă forțele cele mai înaintate ale societății, întruchipînd curajul, dîrzenia, optimismul și încrederea în viitor. Încă din primii ani ai regimului sovietic problema eroului pozitiv a devenit problema centrală a literaturii. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 15/1. 2. (Despre persoane) Realist, practic. Cel dinții [bărbat] era mai pozitiv și a știut să se folosească de șederea mea la țară. BOLINTINEANU, O. 394. 3. (matematică; despre numere) Care este mai mare decît zero, care este (sau se presupune a fi) precedat de semnul plus. ♦ (Logică; despre. noțiuni, raționamente etc.) Care afirmă ceva. ♦ Electricitate pozitivă = sarcină electrică obținută pe sticlă cînd aceasta este frecată cu mătase. Pol (electric) pozitiv = extremitatea unui circuit electric încărcată cu sarcină electrică pozitivă; anod. ♦ (În expresie, și substantivat, n.) Probă pozitivă= copia unui negativ fotografic, care redă ca în realitate părțile luminoase și cele întunecate ale obiectului fotografiat. ♦ (gramatică; numai în expresie) Grad pozitiv (și substantivat, n.) = formă obișnuită a adjectivului sau a adverbului, cu ajutorul căreia notăm existența însușirii la un obiect oarecare privit izolat sau la un proces exprimat printr-un verb, fără să ne referim la alte obiecte sau procese. «Roșu» reprezintă gradul pozitiv, iar «mai roșu» gradul comparativ al adjectivului «roșu». Forme diferite ale cuvantului pozitiv: pozitiv-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru POZITIV: POZITÍV, -Ă, pozitivi, -e, adjectiv 1. Care se întemeiază pe experiență, pe fapte, pe realități; prin extensie care are un caracter de certitudine; cert, adevărat, real, sigur. • Științe pozitive = științe experimentale. ♦ Care are o semnificație justă, valoare; valoros; demn de urmat, de imitat. Experiență pozitivă. 2. (Despre oameni) Realist, cu spirit practic. 3. Care este mai mare decât zero sau egal cu zero; care se notează în scris cu semnul plus (+). Număr pozitiv. Temperatură pozitivă. ♦ (Despre sarcina electrică) De același fel cu sarcina nucleelor atomice sau cu sarcina obținută prin frecarea unui baston de ebonită cu un postav. ♦ Prin care iese curentul electric sau care se leagă de acest locuțiune Pol pozitiv. 4. (Despre analize medicale) Care confirmă prezența în organism a unui anumit agent patogen. 5. (logică; despre noțiuni, raționamente) Care afirmă sau acordă în loc să nege ori să refuze. 6. (În sintagma) Probă (sau imagine etc.) pozitivă = (și substantivat, n.) imagine fotografică la care distribuția luminii și a umbrei este identică cu cea reală. 7. (gramatică; în sintagma) Grad pozitiv (și substantivat, n.) = formă a adjectivului sau a adverbului cu ajutorul căruia se exprimă însușirea unui obiect sau a unui proces privite izolat, fără referire la alte obiecte sau procese. 8. (filozofie; în sens ontologic) Care subliniază aspectul real, dinamic sau determinant al existenței. • Filosofie pozitivistă = cercetare având ca obiect sinteza datelor oferite de științele experimentale. 9. (juridic; în sintagma) Drept pozitiv = drept scris, totalitatea normelor juridice emanate de la organele statului. 10. (geografie; despre forme de relief) Care se ridică deasupra nivelului general al suprafeței topografice. – Din limba franceza positif, latina positivus. Forme diferite ale cuvantului pozitiv: pozitiv-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru POZITIV: POZITÍV, -Ă, pozitivi, -e, adjectiv 1. Care se întemeiază pe experiență, pe fapte, pe realități; prin extensie care are un caracter de certitudine; cert, adevărat, real, sigur. • Științe pozitive = științe experimentale. ♦ Care are o semnificație justă, valoare; valoros; demn de urmat, de imitat. Experiență pozitivă. 2. (Despre oameni) Realist, cu spirit practic. 3. Care este mai mare decât zero sau egal cu zero; care se notează în scris cu semnul plus (+). Număr pozitiv. Temperatură pozitivă. ♦ (Despre sarcina electrică) De același fel cu sarcina nucleelor atomice sau cu sarcina obținută prin frecarea unui baston de ebonită cu un postav. ♦ Prin care iese curentul electric sau care se leagă de acest locuțiune Pol pozitiv. 4. (Despre analize medicale) Care confirmă prezența în organism a unui anumit agent patogen. 5. (logică; despre noțiuni, raționamente) Care afirmă ceva. 6. (În sintagma) Probă (sau imagine etc.) pozitivă = (și substantivat, n.) copia unui negativ fotografic care redă ca în realitate părțile luminoase și cele întunecate ale obiectului fotografiat. 7. (gramatică; în sintagma) Grad pozitiv (și substantivat, n.) = formă a adjectivului sau a adverbului cu ajutorul căruia se exprimă însușirea unui obiect sau a unui proces privite izolat, fără referire la alte obiecte sau procese. – Din limba franceza positif, latina positivus. Forme diferite ale cuvantului pozitiv: pozitiv-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru POZITIV: POZITÍV, -Ă I. adjectiv 1. întemeiat pe experiență; (prin extensie) adevărat, real, efectiv, incontestabil. 2. (despre numere sau mărimi scalare) mai mare decât zero. • (despre electricitate) obținută prin frecarea unui baston de ebonită cu o bucată de postav; (despre polii unei surse electrice) prin care iese curentul electric; (despre electrozii sau bornele receptoarelor electrice) care se leagă la polul pozitiv al sursei. 3. (despre oameni) realist, înclinat către o activitate practică. 4. care exprimă o afirmație, o aprobare. 5. cu calități alese; valoros. 6. (gramatică) grad pozitiv (și substantiv neutru) = formă a adjectivului sau a adverbului care prezintă însușirea obișnuită a unui obiect sau caracteristica obișnuită a unei acțiuni. II. substantiv neutru copie a unui negativ fotografic care redă, asemănător cu realitatea, părțile luminoase și cele întunecate ale obiectului fotografiat. (< limba franceza positif, latina positivus) Forme diferite ale cuvantului pozitiv: pozitiv-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru POZITIV: POZITÍV2 pozitivă (pozitivi, pozitive) (în opoziție cu negativ) 1) Care conține o afirmație; care exprimă aprobare sau acceptare; care are un caracter cert. Răspuns pozitiv. 2) Care are însușiri bune; bun. • Erou pozitiv personaj dintr-o operă artistică înzestrat cu calități considerate bune. 3) (despre personaje) Care are spirit practic; realist. 4) matematică (despre valori numerice) Care este mai mare decât zero sau se notează cu semnul plus. Număr pozitiv. 5) (despre sarcini electrice) Care este de același fel cu sarcina nucleelor atomice sau cu sarcina electrică dobândită de un baston de ebonită prin frecare cu postav. 6) medicina (despre analize, reacții, probe) Care confirmă prezența în organism a unui agent patogen. 7): Grad pozitiv formă inițială a categoriei gramaticale a gradelor de comparație la adjective și adverbe. /<fr. positif, latina positivus Forme diferite ale cuvantului pozitiv: pozitivă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru POZITIV: POZITÍV, -Ă adjectiv 1. Întemeiat pe fapte, pe experiență. ♦ Sigur; constant; adevărat. ♦ Valoros. ♦ Care exprimă o afirmație. 2. (Despre numere) Mai mare decât zero. 3. (Despre persoane) Realist, înclinat către o activitate practică, către științe exacte. // substantiv neutru 1. Fotografie care prezintă copia unui negativ fotografic și care redă, în chip asemănător cu realitatea, părțile luminoase și cele întunecate ale obiectului fotografiat. 2. (gramatică) Grad pozitiv (și substantiv neutru) = formă a adjectivului sau a adverbului cu ajutorul căreia se notează existența însușirii la un obiect oarecare privit izolat. [< limba franceza positif, latina positivus]. Forme diferite ale cuvantului pozitiv: pozitiv-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru POZITIV: POZITÍV substantiv neutru (< adjectiv pozitiv, -ă < limba franceza positif latina positivus): grad care prezintă însușirea obișnuită a unui obiect sau caracteristica obișnuită a unei acțiuni, neraportate la nimic (fără termen de comparație); formă normală a adjectivului și a adverbului, prin care se constată existența unei însușiri sau a unei caracteristici de o intensitate absolută la un obiect sau la o acțiune izolată. P. este unitatea de referire sau gradul zero al comparației în limba română: harnic, inteligent, pricepută, muncitoare; repede, târziu, departe etc. Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru POZITIV: POZITIV adjectiv 1. adevărat, aievea, autentic, cert, nescornit, netăgăduit, real, sigur, veridic, veritabil. (Un lucru pozitiv.) 2. practic, realist. (Un spirit pozitiv.) 3. efectiv, eficace, eficient. (Tratamentul a dat rezultate pozitiv.) 4. bun. (Latura pozitiv a fenomenului.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru POZITIV: POZITÍV, -Ă adjectiv (< limba franceza positif, latina positivus): în sintagmele cuvânt pozitiv, formă pozitivă, grad de comparație pozitiv, parte de propoziție pozitivă și propoziție pozitivă (vezi). Forme diferite ale cuvantului pozitiv: pozitiv-Ă Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru POZITIV: POZITÍV1 pozitive n. Imagine fotografică a unui obiect, în care distribuția luminii și a umbrei corespunde celei reale; copie a negativului. /<fr. positif, latina positivus Forme diferite ale cuvantului pozitiv: pozitive Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pozitiv: pozitív adjectiv masculin, plural pozitívi; forme singular pozitívă, plural pozitíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pozitiv: pozitív1 adjectiv masculin, plural pozitívi; forme pozitívă, plural pozitíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pozitiv: pozitív substantiv neutru, plural pozitíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pozitiv: pozitív2 substantiv neutru, plural pozitíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Pozitiv: Pozitiv ≠ negativ Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'POZITIV' POZIȚIONÁLPOZIȚIONÁREpoziționérPOZIȚIÚNEPOZITÍVpozitivaméntePOZITIVÍSMPOZITIVÍSTPOZITIVITÁTE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Pozitiv Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului pozitiv dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii POZITÍV2 pozitivă pozitivi, pozitive în opoziție cu negativ 1 Care conține o afirmație; care exprimă aprobare sau acceptare; care are un caracter cert. Răspuns pozitiv. • Erou pozitiv personaj dintr-o operă artistică înzestrat cu calități considerate bune. Număr pozitiv. 7: Grad pozitiv formă inițială a categoriei gramaticale a gradelor de comparație la adjective și adverbe. Un lucru pozitiv. Un spirit pozitiv. Tratamentul a dat rezultate pozitiv. Latura pozitiv a fenomenului. POZITÍV1 pozitive n. Latura pozitiv a fenomenului. |
GRAMATICA cuvântului Pozitiv? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pozitiv. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Pozitiv poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE pozitiv? Vezi cuvântul pozitiv desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pozitiv?[ po-zi-tiv ] Se pare că cuvântul pozitiv are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Pozitiv Inţelegi mai uşor cuvântul pozitiv dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeȘtiințe pozitive = științe experimentale Erou pozitiv = personaj într-o operă literară, care reprezintă forțele cele mai înaintate ale societății, întruchipînd curajul, dîrzenia, optimismul și încrederea în viitor ♦ Electricitate pozitivă = sarcină electrică obținută pe sticlă cînd aceasta este frecată cu mătase Pol electric pozitiv = extremitatea unui circuit electric încărcată cu sarcină electrică pozitivă; anod = formă obișnuită a adjectivului sau a adverbului, cu ajutorul căreia notăm existența însușirii la un obiect oarecare privit izolat sau la un proces exprimat printr-un verb, fără să ne referim la alte obiecte sau procese Științe pozitive = științe experimentale pozitivă = și substantivat, n = formă a adjectivului sau a adverbului cu ajutorul căruia se exprimă însușirea unui obiect sau a unui proces privite izolat, fără referire la alte obiecte sau procese Filosofie pozitivistă = cercetare având ca obiect sinteza datelor oferite de științele experimentale Juridic; în sintagma Drept pozitiv = drept scris, totalitatea normelor juridice emanate de la organele statului Științe pozitive = științe experimentale pozitivă = și substantivat, n = formă a adjectivului sau a adverbului cu ajutorul căruia se exprimă însușirea unui obiect sau a unui proces privite izolat, fără referire la alte obiecte sau procese Gramatică grad pozitiv și substantiv neutru = formă a adjectivului sau a adverbului care prezintă însușirea obișnuită a unui obiect sau caracteristica obișnuită a unei acțiuni Gramatică Grad pozitiv și substantiv neutru = formă a adjectivului sau a adverbului cu ajutorul căreia se notează existența însușirii la un obiect oarecare privit izolat |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Pozitiv |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cheltuieli de judecată?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul pozitiv are forma: pozitíve
