 | as |
|
| Poziţie [ po-zi-ţi-e ] VEZI SINONIME PENTRU poziţie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului pozitie în mai multe dicționareDefinițiile pentru pozitie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru POZIȚIE: POZÍȚIE, poziții, substantiv feminin 1. Locul sau felul cum este așezat sau situat ceva (în raport cu natura înconjurătoare sau cu un corp de referință oarecare); prin extensie peisaj din natură. Poziția Iașului este desfătătoare. Într-o țară atît de frumoasă ca Moldova, nu era greu să se aleagă această poziție. BOLINTINEANU, O. 276. Poziția Petrii e foarte poetică. Ea stă între doi ascuțiți munțișori. NEGRUZZI, S. I 196. ♦ (muzică) Locul pe care-l ocupă o notă sau o cheie pe portativ; locul unde se ating cu degetele coardele unui instrument muzical. ♦ (Contabilitate) Post2 (4). ♦ (lingvistică) Locul pe care-l ocupă un sunet într-un cuvînt. Poziție intervocalică. 2. Teren sau loc unde sînt așezate trupele pe front sau vasele de război pe mare și care este folosit în operațiile militare. Pozițiile se desenau ca niște dungi mohorîte, tremurate, cîrligate și capricioase, fără început și fără sfîrșit. REBREANU, P. S. 100. Bisula aceasta bogată, așezată într-o minunată poziție... militară, ajunsese odată cheia întregului arhipelag. BART, S. M. 47. La bătălia de la Gorăslău (1601, august 2), armata romînească și împărătească era așezată într-o poziție foarte bună, pe un deal. BĂLCESCU, O. I 29. Poziție-cheie vezi cheie. • Expresia: (Despre o unitate militară) A lua poziție sau a sta (a rămîne) pe poziție = a se instala într-un loc considerat potrivit din punct de vedere strategic; prin extensie (despre persoane sau colectivități) a se situa pe un punct de vedere categoric, a lua o atitudine fermă, a-și menține părerile, a nu ceda. Congresul al V-lea [al P.C.R.] are marele merit nu numai de a fi reușit să pună ordine în viața internă de partid, ci mai cu seamă de a fi luat poziție față de problemele fundamentale de partid. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 15. Noi, cu vaporul, după ce am înconjurat insula și am ridicat toate bărcile, am luat poziție în portul despre apus. GHICA, S. 413. A se găsi pe poziții opuse = a fi de păreri contrare, a lupta în tabere opuse. 3. Atitudine, ținută (pe care o dă cineva corpului său); felul de a sta al cuiva. Vitoria oftă și rămase în aceeași poziție, cu fruntea plecată, încercînd a sfredeli dușameaua cu bețișorul pe care-l luase de la crîșmă. SADOVEANU, B. 199. Se răsuci foșnind ziarul și căută o poziție mai comodă, apărîndu-se de lumina verticală a beciului. C. PETRESCU, C. vezi 8. Nu voi uita niciodată acea masă originală și poziția noastră la pămînt și veselia ce a domnit între noi. ALECSANDRI, C. 125. • figurat Artistul realist, generalizînd in operele sale fenomenele și laturile tipice ale realității, exprimă în mod inevitabil poziția față de realitate a forțelor sociale înaintate. vezi limba română mai 1953, 202. ♦ (Mai ales în construcție cu verbul «a lua») Atitudine nemișcată a corpului (reglementară în armată, în sporturi etc.). S-a descoperit, a luat poziție ca de militar și a săltat bastonul în sus. PAS, Z. I 212. Abramovici s-a ridicat de jos – încet. A încercat să-și ia poziția – însă și-a dat seama că nu mai are nici un rost. SAHIA, N. 83. Soldatul înlemni în poziție, cu fața la locotenentul aprins de mînie. REBREANU, P. S. 69. 4. (Despre femei, în expresie) A fi în poziție = a fi gravidă. 5. Condiție, situație, stare în care se găsește cineva sau ceva. Răspunserăm la toate întrebările lor. Poziția noastră îi interesă mult. BOLINTINEANU, O. 268. [Petru cel Mare] cu toată poziția critică a oștilor sale și îndemnurile multor curtezani... nu primi nicidecum a da turcilor pe prințul Moldaviei. NEGRUZZI, S. II 141. Îmi zici că în Moldova suferi. dar ești oare singurul în aceastăși poziție? KOGĂLNICEANU, S. 215. 6. Situație (înaltă) pe care o are cineva în viața publică; rang, treaptă. Prefectul alergase la București ca să încerce să-și salveze poziția politică. DUMITRIU, N. 141. Nu zic... e bun tînăr, are calitățile lui... dar nu are nici o poziție în lume, nu e nici într-un post. ALECSANDRI, T. I 276. – Variantă: (ieșit din uz) pozițiúne (CARAGIALE, O. I 57, ALECSANDRI, T. I 295) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru poziție: poziție 1. Modul în care un instrumentist ține un instrument cu coarde și arcuș și apucă arcușul. În evoluția tehnicii vl. s-au distins diferite școli determinate de maniera de apucare a arcușului (germana, limba franceza , belgiană și rusă). 2. Situarea provizorie a mâinii stângi, în evoluția sa de-a lungul tastierei ( vezi limbă). O p. este delimitată de intervalul de cvartă* dintre degetele 1 și 4. Pornind de la p. întâia, în care degetul întâi produce sunetul imediat superior celui produs de coarda* liberă, parcurgerea tastierei înregistrează prin deplasarea acestui deget 11-12 p. Ușurința și capacitatea de evoluare sigură pe tastieră se deprinde prin studiul temeinic a șapte p. și mai cu seamă a schimbului de p., prompt, bine articulat, bine intonat. 3. Dispunere a vocilor (2) în cadrul unui acord*. Pentru armonia (III, 2) clasică, la patru voci, în care elementul constructiv unic îl constituie trisonul, sunt admise trei p.: strânsă, largă și mixtă. În p. strânsă, elementele acordului sunt apropiate unele de altele (în virtutea construcției în terțe* a acordului); singura excepție o constituie, chiar și în această p., distanța dintre bas și celelalte voci, care poate fi mai extinsă. În p. largă, elementele acordului sunt spațiate, fără a se depăși, între vocile superioare, intervalul* de octavă*; se spune că între vocile p. strânse nu se pot intercala alte elemente, în timp ce între acelea ale p. largi elementele intercalabile pot fi chiar în acord în p. strânsă. P. mixtă este o combinație a primelor două. P. acordului nu schimbă natura trisonului nici măcar în măsura în care lucrul acesta se întâmplă totuși în cazul răsturnării*. ♦ O accepție particulară a noțiunii, vizând caracterul melodic, este raportul dintre bas și sopran. În virtutea componentei acordului aflate la sopran, p. poate fi la octavă (a; d), la terță (b; e) sau la cvintă (e; f; g; i). Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru POZIȚIE: POZIȚÍE, poziții, substantiv feminin 1. Loc pe care îl ocupă cineva sau ceva (în raport cu altcineva sau cu altceva); fel, mod în care este așezat cineva sau ceva (în spațiu); prin extensie peisaj din natură. ♦ Loc pe care îl ocupă o notă sau o cheie pe portativ; loc unde se ating cu degetele coardele unui instrument muzical. ♦ (lingvistică) Loc pe care îl ocupă un sunet sau un grup de sunete într-un cuvânt. ♦ Loc, punct din care cineva sau ceva este sau poate fi privit; unghi. ♦ Raport, relație existentă între două ființe, obiecte, fenomene. ♦ Fiecare dintre operațiile înscrise într-un cont contabil; loc pe care îl ocupă aceste operații. 2. Teren, loc pe care sunt așezate trupele pe front sau vasele de război pe mare și folosit ca bază de atac sau de apărare. • Expresia: A lua poziție = a) a se instala într-un loc considerat potrivit din punct de vedere strategic; b) a-și exprima cu fermitate părerea într-o problemă dată. A sta (sau a rămâne, a se menține) pe poziție = a-și menține părerile, hotărârile. A se găsi pe poziții opuse (sau pe aceeași poziție etc.) = a fi de păreri contrare (sau de aceeași părere). 3. Atitudine, ținută. ♦ specializare Atitudine de nemișcare a corpului (reglementară în armată, în sport etc.). • Poziție de tragere = a) loc de unde se execută tragerile; b) felul cum este așezat trăgătorul în timpul tragerii. ♦ figurat Mod în care cineva reacționează, se comportă etc. într-o împrejurare dată. 4. (familial; despre femei; în expresie) A fi în poziție = a fi gravidă. 5. Condiție, situație, stare în care se găseșe cineva sau ceva. ♦ specializare Situație (înaltă) pe care o deține cineva în viața socială, politică; rang. • Compus: poziție-cheie - poziție strategică foarte importantă. [Variante: (învechit) pozițiúne substantiv feminin] – Din limba franceza position, latina positio, -onis, germana Position. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru POZIȚIE: POZÍȚIE, poziții, substantiv feminin 1. Loc pe care îl ocupă cineva sau ceva (în raport cu altcineva sau cu altceva); fel, mod în care este așezat cineva sau ceva (în spațiu); prin extensie peisaj din natură. ♦ Loc pe care îl ocupă o notă sau o cheie pe portativ; loc unde se ating cu degetele coardele unui instrument muzical. ♦ (lingvistică) Loc pe care îl ocupă un sunet sau un grup de sunete într-un cuvânt. ♦ Loc, punct din care cineva sau ceva este sau poate fi privit; unghi. ♦ Raport, relație existentă între două ființe, obiecte, fenomene. ♦ Fiecare dintre operațiile înscrise într-un cont contabil; loc pe care îl ocupă aceste operații. 2. Teren, loc pe care sunt așezate trupele pe front sau vasele de război pe mare și folosit ca bază de atac sau de apărare. • Expresia: A lua poziție = a) a se instala într-un loc considerat potrivit din punct de vedere strategic; b) a-și exprima cu fermitate părerea într-o problemă dată. A sta (sau a rămâne, a se menține) pe poziție = a-și menține părerile, hotărârile. A se găsi pe poziții opuse (sau pe aceeași poziție etc.) = a fi de păreri contrare (sau de aceeași părere). 3. Atitudine, ținută. ♦ specializare Atitudine de nemișcare a corpului (reglementară în armată, în sport etc.). ♦ figurat Mod în care cineva reacționează, se comportă etc. într-o împrejurare dată. 4. (familial; despre femei; în expresie) A fi în poziție = a fi gravidă. 5. Condiție, situație, stare în care se găsesc cineva sau ceva. ♦ specializare Situație (înaltă) pe care o deține cineva în viața socială, politică; rang. [Variante: (învechit) pozițiúne substantiv feminin] – Din limba franceza position, latina positio, -onis, germana Position. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru POZIȚIE: POZÍȚIE s f (conform limba franceza position, latina positio, germana Position): loc ocupat de o unitate lingvistică în raport cu alte unități lingvistice. Astfel, se vorbește despre p. anumitor consoane sau vocale în cuvinte, despre p. articolelor în raport cu substantivele și cu adjectivele din propoziții, despre p. vocativelor în cadrul propoziției, despre p. adjectivelor în raport cu substantivele din propoziție, despre p. pronumelor și adjectivelor interogative în cadrul propoziției și a pronumelor și adjectivelor relative în cadrul frazei, despre p. adverbelor în raport cu verbele din propoziții, despre p. adverbelor relative în cadrul frazei, despre p. prepozițiilor în raport cu regentul și subordonatul în cadrul propoziției, despre p. conjuncțiilor în raport cu părțile de propoziție din propoziții și cu propozițiile din frază, despre p. interjecțiilor în cadrul propoziției, despre p. unor propoziții în raport cu alte propoziții din frază etc. • pozitie inițiálă: locul de la începutul cuvântului, al propoziției sau al frazei. • pozitie mediálă: locul de la mijlocul cuvântului, al propoziției sau al frazei. • pozitie finálă: locul de la sfârșitul cuvântului, al propoziției sau al frazei. Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru POZIȚIE: POZIȚIE s. 1. atitudine, port, poză, ținută, (livresc) alură, postură, (rar) stațiune. (Are o pozitie corectă a corpului.) 2. figură. (Cadrilul are numeroase pozitie.) 3. așezare, loc, (rar) situare, situație, (învechit) așezămînt, pusăciune, pusătură, pusoare, stat. (Prin pozitie este o localitate pitorească.) 4. unghi. (Îl privește din toate pozitie.) 5. situație, (învechit) pusăciune. (Avea o pozitie de invidiat.) 6. loc, situație. (Ocupă o pozitie onorabilă în societate.) 7. condiție, situație, stare, (învechit și popular) obraz, (Transilvania) prindoare. (pozitie socială.) 8. grad, rang, situație, treaptă, (învechit) stepenă. (pozitie cea mai înaltă în ierarhia socială.) 9. demnitate, rang, treaptă, (învechit) cin, dregătorie, ifos, orînduială, ședere, verb reflexiv:ednicie. (Ocupă o pozitie înaltă în stat.) 10. caz, circumstanță, condiție, conjunctură, ipostază, împrejurare, postură, situație, stare, (învechit) încunjurare, peristas, prilejire, stat, împrejur-stare, (figurat) context. (În această pozitie nu poate acționa.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru POZIȚIE: POZÍȚIE pozitiei forme 1) Loc ocupat de un obiect sau de o persoană în raport cu alt obiect sau cu altă persoană. 2) Mod de așezare sau de situare în spațiu. pozitie orizontală. 3) Situație dictată de circumstanțe. pozitie critică. 4) Situație socială; rang. pozitie de director. 5) Considerație a unei persoane (despre ceva sau despre cineva); punct de vedere particular; părere; judecată; opinie; cuvânt. • A se afla (sau a se găsi) pe pozitiei opuse a avea păreri contrare referitor la o problemă. 6) termen militar Loc pe care sunt situate trupele pe front sau vasele de război pe mare. pozitie de luptă. pozitie defensivă. [G.-D. poziției; silabe -ți-e] /<fr. position, latina positio, pozitieonis Forme diferite ale cuvantului pozitie: pozitiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru POZIȚIE: POZÍȚIE substantiv feminin 1. mod în care este așezat sau situat ceva sau cineva; (prin extensie) loc unde se găsește ceva sau cineva. • (muzică) loc al unei note sau al unei chei pe portativ; felul în care sunt ținute mâinile în timpul cântatului la instrumentele muzicale. • locul pe care îl ocupă un sunet într-un cuvânt. 2. teren, loc pe care sunt dispuse trupele pe front sau navele de război pe mare, servind ca bază de atac sau de apărare. 3. atitudine a corpului; ținută. 4. situație, stare în care se găsește cineva sau ceva. • situație socială, rang. (< limba franceza position, latina positio, germana Position) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru POZIȚIE: POZÍȚIE substantiv feminin 1. Loc al unei persoane sau al unui obiect în raport cu ceva; loc unde se găsește ceva. ♦ Felul, situația în care sunt așezate, plasate o persoană, un lucru etc. 2. Loc ocupat de un luptător sau de o unitate pe câmpul de bătaie. ♦ (muzică) Loc al unei note pe portativ. 2. Situație; (specializare) situație socială, rang. [Gen. -iei, variantă pozițiune substantiv feminin / conform limba franceza position, latina positio]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru poziție: pozíție substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat pozíția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat pozíției; plural pozíții, articulat pozíțiile (silabe -ți-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru poziție: pozíție (-ți-e) substantiv feminin, articulat pozíția (-ți-a), genitiv dativ articulat pozíției; plural pozíții, articulat pozíțiile (-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru poziție: poziție, poziții substantiv feminin poziționare a partenerilor în timpul unui act sexual. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru POZIȚIE: POZÍȚIE substantiv verbal graviditate, sarcină. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru poziție: poziție substantiv verbal GRAVIDITATE. SARCINĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'POZITIE' POZEURpozézpozînárpoziția 4POZÍȚIEpozíție-chéiePOZIȚIONÁPOZIȚIONÁLPOZIȚIONÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL poziție Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului poziție dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii • poziție inițiálă: locul de la începutul cuvântului, al propoziției sau al frazei. • poziție mediálă: locul de la mijlocul cuvântului, al propoziției sau al frazei. • poziție finálă: locul de la sfârșitul cuvântului, al propoziției sau al frazei. Are o poziție corectă a corpului. Cadrilul are numeroase poziție. Prin poziție este o localitate pitorească. Îl privește din toate poziție. Avea o poziție de invidiat. Ocupă o poziție onorabilă în societate. Poziție socială. Poziție cea mai înaltă în ierarhia socială. Ocupă o poziție înaltă în stat. În această poziție nu poate acționa. POZÍȚIE poziției forme 1 Loc ocupat de un obiect sau de o persoană în raport cu alt obiect sau cu altă persoană. Poziție orizontală. Poziție critică. Poziție de director. • A se afla sau a se găsi pe poziției opuse a avea păreri contrare referitor la o problemă. Poziție de luptă. Poziție defensivă. Position, latina positio, pozițieonis. Are o poziție corectă a corpului. În această poziție nu poate acționa. |
GRAMATICA cuvântului poziție? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului poziție. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul poziție poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE poziţie? Vezi cuvântul poziţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul poziţie?[ po-zi-ţi-e ] Se pare că cuvântul poziţie are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL poziție Inţelegi mai uşor cuvântul poziție dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Despre o unitate militară A lua poziție sau a sta a rămîne pe poziție = a se instala într-un loc considerat potrivit din punct de vedere strategic; prin extensie despre persoane sau colectivități a se situa pe un punct de vedere categoric, a lua o atitudine fermă, a-și menține părerile, a nu ceda A se găsi pe poziții opuse = a fi de păreri contrare, a lupta în tabere opuse Despre femei, în expresie A fi în poziție = a fi gravidă A lua poziție = a a se instala într-un loc considerat potrivit din punct de vedere strategic; b a-și exprima cu fermitate părerea într-o problemă dată A sta sau a rămâne, a se menține pe poziție = a-și menține părerile, hotărârile = a fi de păreri contrare sau de aceeași părere Poziție de tragere = a loc de unde se execută tragerile; b felul cum este așezat trăgătorul în timpul tragerii Familial; despre femei; în expresie A fi în poziție = a fi gravidă A lua poziție = a a se instala într-un loc considerat potrivit din punct de vedere strategic; b a-și exprima cu fermitate părerea într-o problemă dată A sta sau a rămâne, a se menține pe poziție = a-și menține părerile, hotărârile = a fi de păreri contrare sau de aceeași părere Familial; despre femei; în expresie A fi în poziție = a fi gravidă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL poziție |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Binețe substantiv feminin popular; în expresie a-și da binețe?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul poziție are forma: pozíții
