 | as |
|
| Povestitor [ po-ves-ti-tor ] VEZI SINONIME PENTRU povestitor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului povestitor în mai multe dicționareDefinițiile pentru povestitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru POVESTITÓR: POVESTITÓR, -OÁRE, povestitori, -oare, substantiv masculin și forme Persoană care știe să povestească, să spună povești; povestaș. Ș-au mai rămas cîțiva bătrîni ce-și aduc aminte de lucrurile și de oamenii despre care vorbește marele povestitor de la Humulești. SADOVEANU, E. 118. Din copilărie, izvorau parcă din nou la ureche șoaptele povestitorilor cu frunți încrețite și cu ochi lucitori. id. O. VI 528. Forme diferite ale cuvantului povestitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru POVESTITÓR: POVESTITÓR, -OÁRE, povestitori, -oare, substantiv masculin și forme Persoană care povestește (1), care știe să povestească frumos, să spună povești; scriitor, autor de povești (1); narator, povestaș, povestar. – Povesti + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului povestitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru POVESTITÓR: POVESTITÓR, -OÁRE, povestitori, -oare, substantiv masculin și forme Persoană care povestește (1), care știe să povestească frumos, să spună povești; scriitor, autor de povești (1); narator, povestaș, povestar. – Povesti + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului povestitor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru POVESTITÓR: POVESTITÓR povestitoroáre (povestitoróri, povestitoroáre) m. și forme 1) Persoană care povestește. 2) Persoană care are darul de a povesti frumos; narator. 3) Autor de povești. /a povesti + sufix povestitortor Forme diferite ale cuvantului povestitor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru POVESTITOR: POVESTITOR substantiv narator, (regional) povestar, povestaș, povestelnic. (povestitor și-a întrerupt povestirea.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru povestitor: povestitór, -oáre adjectiv și substantiv Narator, care povestește. Forme diferite ale cuvantului povestitor: -oáre Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru povestitor: povestitór substantiv masculin, plural povestitóri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru povestitor: povestitór substantiv masculin, plural povestitóri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru povestitor: povestitor m. cel ce povestește. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'POVESTITOR' POVESTIOÁRĂPOVESTÍREPOVESTÍTpovestitoárePOVESTITÓRpovestitúrăpovestuípovețuítpovicércă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL povestitor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului povestitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii POVESTITÓR povestitoroáre povestitoróri, povestitoroáre m. /a povesti + sufix povestitortor. Povestitorul și-a întrerupt povestirea. Povestitor și-a întrerupt povestirea. |
GRAMATICA cuvântului povestitor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului povestitor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul povestitor poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE povestitor? Vezi cuvântul povestitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul povestitor?[ po-ves-ti-tor ] Se pare că cuvântul povestitor are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL povestitor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A i se aprinde sau a-i sfârâi călcâiele după cineva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul povestitor are forma: povestitóri
