 | as |
|
| Povestire [ po-ves-ti-re ] VEZI SINONIME PENTRU povestire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului povestire în mai multe dicționareDefinițiile pentru povestire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru POVESTIRE: POVESTÍRE, povestiri, substantiv feminin Faptul de a povesti; istorisire. Creangă restituie povestirea funcțiunii ei estetice primitive, care este de a se adresa nu unor cititori, ci unui auditor. VIANU, A. P. 112. Această simplă povestire a rătăcirii unui copil pe drumurile și prin dumbrava de la marginea tîrgușorului nu putea fi scrisă decît de un om care are multe și diverse însușiri de poet și artist. IBRĂILEANU, S. 5. Gheorghe, tăcut, cu capul în pămînt, asculta povestirea morții [mamei Paraschiva]. BUJOR, S. 149. ♦ Narațiune literară, care are drept subiect o întîmplare rară sau neobișnuită, redată într-un chip atrăgător, apropiat de formele vorbite ale expunerii. Delavrancea este, în literatura noastră, creatorul poemei în proză, pe care el o intercalează necontenit în povestirile sale. VIANU, P. 173. M-am gheboșat asupra cărțuliei mele ș-am izbutit îndată să scot din ceață... povestirile pentru copii ale lui Creangă. SADOVEANU, E. 113. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru POVESTIRE: POVESTIRE s. 1. arătare, expunere, istorisire, înfățișare, narare, prezentare, relatare, (rar) relație, (învechit) spunere. (O povestire fidelă a faptelor.) 2. (concret) istorie, istorisire, narațiune, poveste, (învechit) spunere. (A ascultat o lungă povestire.) 3. (LIT; concret) basm, poveste. ( povestire cu Cocoșul Roșu.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru POVESTIRE: POVESTIRE, povestiri, substantiv feminin Acțiunea de a povesti și rezultatul ei; povestit. ♦ Specie epică de dimensiuni relativ reduse, în care narațiunea se centrează pe întâmplări relatate din perspectiva unui participant, într-o pronunțată notă de oralitate. – vezi povesti. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru POVESTIRE: POVESTÍRE, povestiri, substantiv feminin Acțiunea de a povesti și rezultatul ei; povestit. ♦ Narațiune literară de dimensiuni relativ reduse, care conține un fond liric. – vezi povesti. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru POVESTIRE: POVESTÍRE povestirei forme 1) vezi A POVESTI. 2) Creație literară în proză care are un subiect mai puțin complicat și dimensiuni mai reduse decât un roman. /v. a povesti Forme diferite ale cuvantului povestire: povestirei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru povestire: povestíre forme Narațiune, istorisire a unuĭ fapt maĭ mult orĭ maĭ puțin real (nu poveste). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru povestire: povestíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat povestírii; plural povestíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru povestire: povestíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat povestírii; plural povestíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru povestire: povestire forme expunere istorică sau poetică. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'POVESTIRE' POVESTÉLNICPOVESTÍpovésticPOVESTIOÁRĂPOVESTÍREPOVESTÍTpovestitoárePOVESTITÓRpovestitúră |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL povestire Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului povestire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii O povestire fidelă a faptelor. A ascultat o lungă povestire. povestire cu Cocoșul Roșu. O povestire fidelă a faptelor. POVESTÍRE povestirei forme 1 vezi A POVESTI. |
GRAMATICA cuvântului povestire? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului povestire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul povestire poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE povestire? Vezi cuvântul povestire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul povestire?[ po-ves-ti-re ] Se pare că cuvântul povestire are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL povestire |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv de branșă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul povestire are forma: povestíri
