 | as |
|
| Poveste [ po-ves-te ] VEZI SINONIME PENTRU poveste PE ESINONIME.COM definiția cuvântului poveste în mai multe dicționareDefinițiile pentru poveste din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru POVESTE: POVÉSTE, povești, substantiv feminin 1. Compunere literară (populară sau cultă) al cărei subiect, cu substrat folcloric, este o împletire de întîmplări supranaturale, cu eroi reali sau fantastici ( vezi basm); prin extensie narațiune de fapte reale, posibile. Am să vă cetesc o poveste scrisă anume pentru voi. SADOVEANU, E. 111. Moș Nichifor nu-i o închipuire din povești, ci e un om ca toți oamenii. CREANGĂ, P. 105. • figurat Tihnit, ascult a gîndului poveste, Mă-nșel și cred că tot ce-a fost mai este. VLAHUȚĂ, O. A. I 77. Povestea ce o cînt acuma, Mi-i drag să n-o spun nimărui, Să mi-o petrec în suflet numa, S-o plîng încet în umbra lui. PĂUN-PINCIO, P. 67. • Expresia: Ca în (sau din) poveste (sau povești) = ca în basme, nespus de frumos, minunat, miraculos. Și creștea... ca din poveste de iute și se-ntărea și era din ce în ce mai mare. RETEGANUL, P. I 14. A fost odată ca-n povești, A fost ca niciodată, Din rude mari împărătești, O prea frumoasă fată. EMINESCU, O. I 167. Nici poveste = nici vorbă (de un lucru ca acesta); nici pomeneală. O femeie atît de frumoasă, cît ar fi crezut omul că nu poate să fie în lume alta mai frumoasă ca ea, de întrecut nici poveste. RETEGANUL, P. IV 3. A sta (cu cineva) de povești = a sta de vorbă, a vorbi nimicuri. A se apuca de povești = a se așterne la vorbă, a sta de vorbă îndelung, a se pune la taifas. A ajunge (sau a se face, a rămîne, a fi etc.) de poveste = a ajunge, a fi, a deveni cunoscut, vestit, faimos (mai ales prin acțiuni negative). Cum să tăiem noi o mîndrețe de meri? Nu vezi, tu, că sînt de poveste? Cine mai are asemenea meri? ISPIRESCU, L. 64. S-ajung de povestea lumii? Eu, fată de protopop? HASDEU, R. vezi 34. A-i merge (sau a i se duce) cuiva vestea și povestea = a i se duce cuiva faima, a deveni cunoscut printr-un fapt sau o pățanie. De aici înainte nu le-au mai venit pețitori în casă, că li se dusese vestea și povestea în toate părțile că-s oameni hărțăgoși. SBIERA, P. 253. Povestea vorbei (a cîntecului, mai rar, familiar, a ăluia) = a) cum e vorba, cum se zice, vorba aceea; Prinde orbul, scoate-i ochii, povestea ăluia. ISPIRESCU, L. 106. Și-apoi, povestea cîntecului: lască era de la Piatră de locul ei, dar era și îmbojorată Maica. CREANGĂ, P. 114; b) proverb, zicătoare, expresie des repetată, devenită proverbială. Culegere de proverburi sau povestea vorbii. De piin lume adunate Și iarăși la lume date [titlu]. PANN. ♦ Născocire, invenție, scornitură. Este o poveste cum că părintele său, Bogdan-vodă, l-a blagoslovit în taină [pe Ștefan-vodă] la o biserică clin muntele Atonului. SADOVEANU, forme J. 9. Și mi-i spune-atunci povești Și minciuni cu-a ta guriță, Eu pe-un fir de romăniță Voi cerca de mă iubești. EMINESCU, O. I 55. Hai, mîndră, la apă bună. Ba eu, bade, n-oi veni, Că n-am pînză de-a-nălbi, Nici povești de-a povesti. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 233. 2. Istoria sau povestirea vieții, a faptelor, a peripețiilor sau a trecutului cuiva; firul vieții (cuiva). Nu mai răsună în voi ca-ntr-un ghioc Povestea minunată a prunciei? BENIUC, vezi 23. Și ei au avut povestea lor, pe care flăcăii și fetele de pe valea aceea o spuneau cu drag, cînd erau la șezătoare sau la clacă. BUJOR, S. 32. De zile trei își spune povestea vieții-ntrege. EMINESCU, O. I 88. 3. Întîmplare, fapt care atrage atenția, eveniment despre care se vorbește, care merită atenție. Dar ce legătură are povestea asta cu lucrarea noastră? BARANGA, I. 192. N-ai primit nici o telegramă? Nu? Mă mir... E o poveste foarte nostimă cu telegrama aceasta. C. PETRESCU, A. 295. În stradă s-a strîns golănimea. Ca. la urs. Insă toată povestea s-a terminat repede. SAHIA, N. 92. • Expresia: (În corelație cu veste) Ce (mai) veste- poveste! = ce mai e nou? ce știi nou? ce vești sau noutăți mai aduci? Ce mai veste-poveste pe la dv.? CARAGIALE, O. VII 178. Ia spune-mi ce mai nou? Ce veste? Ce poveste? VĂCĂRESCU, P. 354. Așa ți-e (sau ți-a fost) povestea! = așa stau lucrurile? de aceștia îmi ești? așa te porți? E! așa mi ți-a fost povestea? zise el încetișor, stai măi, dară, să-ți arăt eu cu cine ai a face. ISPIRESCU, L. 377. Iacă! rîzi? Așa ți-i povestea?... Ei lască te-oi face eu să rîzi păn-îi plînge. ALECSANDRI, T. 939. – plural și: (învechit) poveste (NEGRUZZI, S. I 110). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru POVESTE: POVÉSTE, povești, substantiv feminin 1. Specie a epicii (populare) în proză în care se relatează întâmplări fantastice ale unor personaje imaginare în luptă cu personaje nefaste și în care binele triumfă; basm; prin extensie narațiune cuprinzând fapte posibile sau reale. • Expresia: Ca în (sau din) poveste = foarte frumos, minunat, miraculos. Nici poveste = nici pomeneală, nici vorbă (să fie așa). A sta (sau a se apuca) de povești = a sta de vorbă îndelung, a sta la taifas. (popular și fam.) A ajunge (sau a se face, a rămâne) de poveste sau a-i merge (cuiva) vestea și povestea = a deveni cunoscut, renumit printr-un fapt, o pățanie (negativă) etc. ♦ Născocire, scornitură, minciună. • locuțiune verbala A spune povești = a minți. 2. Istoria sau relatarea faptelor, a peripețiilor, a vieții cuiva. 3. Întâmplare, fapt, problemă (care atrage atenția, care merită atenție). • Expresia: Ce (mai) veste-poveste? = ce (mai) e nou? ce se aude? Așa ți-e povestea? = așa stau lucrurile? asta e situația? 4. (popular) Proverb, zicătoare, maximă. • Expresia: Povestea vorbei (sau a cântecului etc.) = expresie des repetată, devenită proverbială; vorba ceea. – Din limba slavă (veche) povestĩ. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru POVESTE: POVÉSTE, povești, substantiv feminin 1. Specie a epicii (populare) în proză în care se relatează întâmplări fantastice ale unor personaje imaginare în luptă cu personaje nefaste și în care binele triumfă; basm; prin extensie narațiune cuprinzând fapte posibile sau reale. • Expresia: Ca în (sau din) poveste = foarte frumos, minunat, miraculos. Nici poveste = nici pomeneală, nici vorbă (să fie așa). A sta (sau a se apuca) de povești = a sta de vorbă îndelung, a sta la taifas. (popular și fam.) A ajunge (sau a se face, a rămâne) de poveste sau a-i merge (cuiva) vestea și povestea = a deveni cunoscut, renumit printr-un fapt, o pățanie (negativă) etc. ♦ Născocire, scornitură, minciună. • locuțiune verbala A spune povești = a minți. 2. Istoria sau relatarea faptelor, a peripețiilor, a vieții cuiva. 3. Întâmplare, fapt, problemă (care atrage atenția, care merită atenție). • Expresia: Ce (mai) veste-poveste? = ce (mai) e nou? ce se aude? Așa ți-e povestea? = așa stau lucrurile? asta e situația? 4. (popular) Proverb, zicătoare, maximă. • Expresia: Povestea vorbei (sau a cântecului etc.) = expresie des repetată, devenită proverbială; vorba ceea. – Din limba slavă (veche) povestĩ. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru POVESTE: POVÉSTE povestești forme 1) Creație epică populară, mai ales în proză, în care se redau diferite întâmplări fantastice, cu personaje imaginare aflate în luptă cu forțe supranaturale; basm. poveste umoristică. • Ca în (sau din) poveste (sau povestești) cum nu există în realitate. A sta la (sau a se apuca de) povestești a pălăvrăgi; a flecări. povestestea cu cocoșul roșu vezi COCOȘ. A ajunge (sau a se face, a rămâne) de poveste, a-i merge (sau a i se duce) cuiva vestea și povestestea a se face cunoscut, mai ales prin fapte reprobabile. 2) Istorisire a pățaniilor sau a vieții cuiva; istorie. • (Asta-i) poveste veche este o istorie cunoscută, răsuflată. 3) Afirmație nesocotită; scornitură. • (Toate astea-s) povestești (toate acestea sunt) minciuni. A spune (sau a îndruga la) povestești a spune (la) minciuni. 4) Întâmplare deosebită; eveniment. • Ce (mai) veste-poveste? ce noutăți mai sunt? Așa ți-e povestestea? a) așa îmi ești?; așa stau lucrurile? [G.-D. poveștii] /<sl. povĕsti Forme diferite ale cuvantului poveste: povestești Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru POVESTE: POVESTE s. 1. istorie, istorisire, narațiune, povestire, (învechit) spunere. (A ascultat o lungă poveste.) 2. (literar) basm, povestire. (poveste cu Cocoșul Roșu.) 3. invenție, minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, scorneală, scornire, scornitură, (popular) iscoditură, (învechit) basnă, băsnire, (familial) balivernă, brașoavă, (familial figurat) basm, gogoașă, tromboane (la plural). (Tot ce-a spus e o simplă poveste.) 4. chestiune, lucru, pricină, problemă, socoteală, treabă, (învechit) madea, (rusism învechit) predmet. (S-a lămurit poveste aceea?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru poveste: povéste forme, plural ștĭ (vechea slavă po-vĭestĭ, narațiune. vezi veste). Basm, istorie fantastică scornită de popor și pe care babele saŭ și alțiĭ o spun copiilor: a spune poveștĭ. figurat Fabulă, vorbă mincinoasă: nu-mĭ spune mie poveștĭ! A ajunge de poveste, a ajunge renumit. Ce maĭ veste poveste? ce maĭ știĭ noŭ? Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru POVESTE: POVÉSTE substantiv verbal proverb, vorbă bătrânească, zicală, zicătoare. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru poveste: poveste substantiv verbal PROVERB. VORBĂ BĂTRÎNEASCĂ. ZICALĂ. ZICĂTOARE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru poveste: povéste substantiv feminin, genitiv dativ articulat povéștii; plural povéști Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru poveste: povéste substantiv feminin, genitiv dativ articulat povéștii; plural povéști Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'POVESTE' poverélpovéscăPOVESTÁRPOVESTÁȘPOVÉSTEPOVESTÉLNICPOVESTÍpovésticPOVESTIOÁRĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL poveste Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului poveste dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii POVÉSTE povestești forme 1 Creație epică populară, mai ales în proză, în care se redau diferite întâmplări fantastice, cu personaje imaginare aflate în luptă cu forțe supranaturale; basm. Poveste umoristică. • Ca în sau din poveste sau povestești cum nu există în realitate. A sta la sau a se apuca de povestești a pălăvrăgi; a flecări. Povestestea cu cocoșul roșu vezi COCOȘ. A ajunge sau a se face, a rămâne de poveste, a-i merge sau a i se duce cuiva vestea și povestestea a se face cunoscut, mai ales prin fapte reprobabile. • Asta-i poveste veche este o istorie cunoscută, răsuflată. • Toate astea-s povestești toate acestea sunt minciuni. A spune sau a îndruga la povestești a spune la minciuni. • Ce mai veste-poveste? ce noutăți mai sunt? Așa ți-e povestestea? a așa îmi ești?; așa stau lucrurile? [G. A ascultat o lungă poveste. Poveste cu Cocoșul Roșu. Tot ce-a spus e o simplă poveste. S-a lămurit poveste aceea?. Tot ce-a spus e o simplă poveste. |
GRAMATICA cuvântului poveste? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului poveste. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul poveste poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE poveste? Vezi cuvântul poveste desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul poveste?[ po-ves-te ] Se pare că cuvântul poveste are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL poveste Inţelegi mai uşor cuvântul poveste dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Ca în sau din poveste sau povești = ca în basme, nespus de frumos, minunat, miraculos Nici poveste = nici vorbă de un lucru ca acesta; nici pomeneală A sta cu cineva de povești = a sta de vorbă, a vorbi nimicuri A se apuca de povești = a se așterne la vorbă, a sta de vorbă îndelung, a se pune la taifas de poveste = a ajunge, a fi, a deveni cunoscut, vestit, faimos mai ales prin acțiuni negative A-i merge sau a i se duce cuiva vestea și povestea = a i se duce cuiva faima, a deveni cunoscut printr-un fapt sau o pățanie Povestea vorbei a cîntecului, mai rar, familiar, a ăluia = a cum e vorba, cum se zice, vorba aceea; Prinde orbul, scoate-i ochii, povestea ăluia În corelație cu veste Ce mai veste- poveste! = ce mai e nou? ce știi nou? ce vești sau noutăți mai aduci? Ce mai veste-poveste pe la dv Așa ți-e sau ți-a fost povestea! = așa stau lucrurile? de aceștia îmi ești? așa te porți? E! așa mi ți-a fost povestea? zise el încetișor, stai măi, dară, să-ți arăt eu cu cine ai a face Ca în sau din poveste = foarte frumos, minunat, miraculos Nici poveste = nici pomeneală, nici vorbă să fie așa A sta sau a se apuca de povești = a sta de vorbă îndelung, a sta la taifas A ajunge sau a se face, a rămâne de poveste sau a-i merge cuiva vestea și povestea = a deveni cunoscut, renumit printr-un fapt, o pățanie negativă etc locuțiune verbala A spune povești = a minți Ce mai veste-poveste? = ce mai e nou? ce se aude? Așa ți-e povestea? = așa stau lucrurile? asta e situația? 4 = expresie des repetată, devenită proverbială; vorba ceea Ca în sau din poveste = foarte frumos, minunat, miraculos Nici poveste = nici pomeneală, nici vorbă să fie așa A sta sau a se apuca de povești = a sta de vorbă îndelung, a sta la taifas A ajunge sau a se face, a rămâne de poveste sau a-i merge cuiva vestea și povestea = a deveni cunoscut, renumit printr-un fapt, o pățanie negativă etc locuțiune verbala A spune povești = a minți Ce mai veste-poveste? = ce mai e nou? ce se aude? Așa ți-e povestea? = așa stau lucrurile? asta e situația? 4 = expresie des repetată, devenită proverbială; vorba ceea |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL poveste |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Amilic adjectiv în sintagma alcool amilic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul poveste are forma: povéști
