 | as |
|
| Potrivnic [ po-triv-nic ] VEZI SINONIME PENTRU potrivnic PE ESINONIME.COM definiția cuvântului potrivnic în mai multe dicționareDefinițiile pentru potrivnic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru POTRIVNIC: POTRÍVNIC, -Ă, potrivnici, -e, adjectiv (Și în forma protivnic; adesea urmat de determinări în dativ) 1. Ostil, dușmănos. Necruțător este poporul în pedepsirea a tot ceea ce este potrivnic vieții. BENIUC, P. 12. ♦ (Substantivat) Dușman, verb reflexiv:ăjmaș. Fiecare romîn avusese a lupta cu zece sau cincisprezece protivnici. ISPIRESCU, M. vezi 26. Atuncea spaima și groaza pre protivnici au cuprins, Se împrăștie ca apa pe șesul acel întins. NEGRUZZI, S. I 130. ♦ Nefavorabil. Pe verb reflexiv:emea cînd, înconjurat de întîmplâri potrivnice, scriam această carte, cîțiva oameni ne întîlneam uneori, fiindu-ne unii altora slabe sclipiri de faruri. BOGZA, C. O. 5. 2.Opus, contrar. Străbătu din colțul potrivnic al pieții, dinspre strada de sub pădure. VORNIC, P. 79. Părerile autorului sînt în unele privinți protivnice părerilor noastre. GHEREA, ST. Hristos II 57. ♦ (Adverbial) Din partea opusă, din față. Trecătoarele... îndată ce întîlneau venind protivnic o altă femeie într-o mai încîntătoare haină de toamnă, strîngeau buzele. C. PETRESCU, C. vezi 57. 4. (Azi numai popular) La fel, de o seamă, egal. (Substantivat) Nouă cai mi-a cumpărat. Potrivnic că n-a găsit. PĂSCULESCU, L. P. 184. – Variantă: protívnic, -ă adjectiv Forme diferite ale cuvantului potrivnic: potrivnic-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru POTRIVNIC: POTRIVNIC substantiv, adjectiv 1. substantiv, adjectiv adversar, dușman, inamic, verb reflexiv:ăjmaș, (popular) pizmaș, pizmuitor, (învechit si regional) pizmătar, pizmătareț, (învechit) neamic, neprieten, nepriitor, pîrîș, sculător. (Un potrivnic de temut în luptă.) 2. adjectiv dușmănos, inamic, neprietenesc, neprietenos, ostil, verb reflexiv:ăjmaș, (popular) pizmaș, pizmuitor, verb reflexiv:ăjmășesc, (învechit și regional) pizmătar, pizmătareț, (regional) verb reflexiv:ăjmășos, (învechit) dușmănesc, mînios, potrivitor. (O acțiune potrivnic.) 3. adjectiv antagonic, antagonist, opus. (Relații potrivnic.) 4. adjectiv dușmănos, neprietenesc, neprietenos, ostil, (figurat) pieziș. (O privire potrivnic.) 5. adjectiv defavorabil, nefavorabil, nepotrivit, neprielnic, vitreg, (învechit și popular) nepriincios. (Condiții potrivnic de dezvoltare.) 6. adjectiv contradictoriu, contrar, divergent, opus, (rar) contrazicător. (Păreri potrivnic.) 7. adjectiv advers, contrar, dimpotrivă, opus, (învechit) împotrivit, opozit. (În partea potrivnic.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru POTRIVNIC: POTRÍVNIC, -Ă, potrivnici, -ce, substantiv masculin și forme, adjectiv 1. S. m. și forme Adversar, rival, dușman, inamic. 2. Adj. Care manifestă o atitudine ostilă, dușmănoasă față de cineva sau de ceva; care se împotrivește; dușmănos. ♦ (Despre verb reflexiv:eme) Neprielnic, nefavorabil. 3. Adj. Opus, contrar. ♦ (Cu sens local) Care se află în sens opus, în direcție contrară. [Variante: (învechit) protívnic, -ă adjectiv] – Din limba slavă (veche) protivĩnikŭ. Forme diferite ale cuvantului potrivnic: potrivnic-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru POTRIVNIC: POTRÍVNIC, -Ă, potrivnici, -ce, substantiv masculin și forme, adjectiv 1. S. m. și forme Adversar, rival, dușman, inamic. 2. Adj. Care manifestă o atitudine ostilă, dușmănoasă față de cineva sau de ceva; care se împotrivește; dușmănos. ♦ (Despre verb reflexiv:eme) Neprielnic, nefavorabil. 3. Adj. Opus, contrar. ♦ (Cu sens local) Care se află în sens opus, în direcție contrară. [Variante: (învechit) protívnic, -ă adjectiv] – Din limba slavă (veche) protivĩnikŭ. Forme diferite ale cuvantului potrivnic: potrivnic-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru POTRIVNIC: POTRÍVNIC potrivniccă (potrivnicci, potrivnicce) 1) și substantival Care se împotrivește. 2) (despre caractere, fenomene etc.) Care se opune prin felul său de a fi; opus. 3) (despre timp) Care este neprielnic; nefavorabil. /<sl. protiviniku Forme diferite ale cuvantului potrivnic: potrivniccă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru potrivnic: potrívnic, -ă adjectiv și substantiv (maĭ vechĭ protivnic, despre vechea slavă protivĭnikŭ, opus, protivĭnŭ, opus, dușman). Rar. Adversar, dușman. Vechĭ. Potrivit, verb reflexiv:ednic: potrivnic ție. – Vechĭ și împrot-, împotr-. Forme diferite ale cuvantului potrivnic: potrivnic-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru potrivnic: potrívnic substantiv masculin, adjectiv masculin (silabe -triv-), plural potrívnici; forme singular potrívnică, genitiv dativ articulat potrívnicei, plural potrívnice Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru potrivnic: potrívnic (învechit) (po-triv-) adjectiv masculin, substantiv masculin, plural potrívnici; adjectiv feminin, substantiv feminin potrívnică, plural potrívnice Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru potrivnic: potrivnic m. adversar. [Și protivnic = slava PROTĬVĬNŬ, opus, contrar, dușman]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Potrivnic: Potrivnic ≠ adept, prieten, prielnic Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'POTRIVNIC' POTRIVÍREPOTRIVÍTpotrivițélPOTRIVITÓRPOTRÍVNICpotrivniceáPOTRIVNICÍEpotrivnicítPOTROÁCĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Potrivnic Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului potrivnic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Un potrivnic de temut în luptă. O acțiune potrivnic. Relații potrivnic. O privire potrivnic. Condiții potrivnic de dezvoltare. Păreri potrivnic. În partea potrivnic. POTRÍVNIC potrivniccă potrivnicci, potrivnicce 1 și substantival Care se împotrivește. |
GRAMATICA cuvântului Potrivnic? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului potrivnic. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Potrivnic poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE potrivnic? Vezi cuvântul potrivnic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul potrivnic?[ po-triv-nic ] Se pare că cuvântul potrivnic are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Potrivnic Inţelegi mai uşor cuvântul potrivnic dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeȘi protivnic = slava PROTĬVĬNŬ, opus, contrar, dușman |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Potrivnic |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Nestemată, nestemate, adjectiv în sintagma piatră nestemată și substantivat, forme?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La singular substantivul potrivnic are forma: potrívnică
La plural substantivul potrivnic are forma: potrívnici
