eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție potrivire


PROPOZIȚIISINONIMEANTONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Potrivire [ po-tri-vi-re ]
VEZI SINONIME PENTRU potrivire PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului potrivire în mai multe dicționare

Definițiile pentru potrivire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru POTRIVIRE:
POTRIVIRE s.

1. ajustare, potriveală. (Proces de potrivire.)

2. dozaj, dozare, proporționare. (potrivire substanțelor într-un amestec.)

3. aranjare, reglaj, reglare. (potrivire unui aparat electric.)

4. armonizare, asortare, combinare. (potrivire culorilor.)

5. acord, concordanță, conformitate, corespondență, potriveală, (livresc) consonanță. (Există o potrivire deplină între elementele ansamblului.)

6. armonie, concordanță, echilibru, proporție, proporționalitate, simetrie, (figurat) simfonie. (Ce clasică potrivire în această lucrare!)

7. adecvare, compatibilitate. (O potrivire mai mare sau mai mică la...)

8. afinitate, analogie, apropiere, asemănare, concordanță, corespondență, înrudire, potriveală, similaritate, similitudine, (învechit și regional) semuială, (regional) semeniș, (învechit) potroz, semănare, semănătură, semuire. (Se pot stabili unele potrivire între aceste două elemente.)

9. coincidență, potriveală, (popular) loveală. (E o simplă potrivire.)

10. nimereală, potriveală, (popular) brodeală. (A fost doar o fericită potrivire.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

POTRIVIRE
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru POTRIVIRE:
POTRIVÍRE, potriviri, substantiv feminin Faptul de a (se) potrivi; armonizare, acord, concordanță, corespondență. Ziua strălucea ca o zi de primăvară și malurile Oltului amestecau verdele cu galbenul și cu roșul... în fel și fel de potriviri măiestre. GALACTION, O. I 263. Nici potrivire de sînge, nici înțeles de vorbă între dînșii. Totuși, aveau o singură bătaie de inimă. BASSARABESCU, vezi 50.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

POTRIVIRE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru POTRIVIRE:
POTRIVÍRE, potriviri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) potrivi și rezultatul ei; potrivit1.

– vezi potrivi.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

POTRIVIRE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru POTRIVIRE:
POTRIVÍRE, potriviri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) potrivi și rezultatul ei; potrivit1.

– vezi potrivi.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

potrivire
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru potrivire:
potrivíre forme Acțiunea de a potrivi, starea de a fi potrivit: potrivire de caracter.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

potrivire
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru potrivire:
potrivíre substantiv feminin (silabe -tri-), genitiv dativ articulat potrivírii; plural potrivíri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

POTRIVIRE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru POTRIVIRE:
POTRIVÍRE substantiv verbal împotrivire, opoziție, opunere, rezistență.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

potrivire
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru potrivire:
potrivíre (po-tri-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat potrivírii; plural potrivíri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

potrivire
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru potrivire:
potrivire substantiv verbal ÎMPOTRIVIRE. OPOZIȚIE. OPUNERE. REZISTENTĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

potrivire
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru potrivire:
potrivire forme acțiunea de a (se) potrivi: asemănare, adaptare.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Potrivire
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Potrivire:
Potrivire ≠ nepotrivire
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'POTRIVIRE'
potrivélnicpotrivéscPOTRIVÍpotrivioárăPOTRIVÍREPOTRIVÍTpotrivițélPOTRIVITÓRPOTRÍVNIC

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Potrivire
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului potrivire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Proces de potrivire.
Potrivire substanțelor într-un amestec.
Potrivire unui aparat electric.
Potrivire culorilor.
Există o potrivire deplină între elementele ansamblului.
Ce clasică potrivire în această lucrare! 7.
O potrivire mai mare sau mai mică la.
Se pot stabili unele potrivire între aceste două elemente.
E o simplă potrivire.
A fost doar o fericită potrivire.
O potrivire mai mare sau mai mică la.

GRAMATICA cuvântului Potrivire?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului potrivire.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Potrivire poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Potrivire sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul potrivire are forma: potrivíri
VEZI PLURALUL pentru Potrivire la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE potrivire?
Vezi cuvântul potrivire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul potrivire?
[ po-tri-vi-re ]
Se pare că cuvântul potrivire are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Potrivire

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Caracteristică statistică?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
titlu de înaltă distincție acordat de stat persoanelor care se deosebesc printr-o muncă de valoare excepțională pentru societate; persoană care a primit acest titlu
despre teatru, muzică, concerte, spectacole ușor, variat, distractiv, satiric
trăsătură cantitativă comună a unui fenomen sau a unui proces social-economic
determinarea naturii chimice a unei substanțe
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app