 | as |
|
| Poteră [ po-te-ră ] VEZI SINONIME PENTRU poteră PE ESINONIME.COM definiția cuvântului potera în mai multe dicționareDefinițiile pentru potera din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PÓTERĂ: PÓTERĂ, poteri, substantiv feminin (Învechit și popular) Ceată de oameni înarmați sau detașament de arnăuți ai stăpînirii, însărcinați cu urmărirea și prinderea răufăcătorilor. Cînd au venit hărțuiți, fără cal și căruță, mahalaua a spus că s-au bătut cu potera. PAS, Z. I 161. Treizeci de ani cutreierase muntele și balta, își croise nelegiuită cale prin învelitori și prin ferestre și-și rîsese de sumedenie de poteri. GALACTION, O. I 249. Căpitane Răducane, E vai de zilele tale... Potera-i colea pe vale. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 506. – Variantă: (Moldova) pótiră (ALECSANDRI, P. P. 88) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PÓTERĂ: PÓTERĂ, poteri, substantiv feminin (În trecut; în Țările Române) Detașament de oameni înarmați (în special arnăuți) însărcinat de domnie cu prinderea răufăcătorilor. [plural și: potere. – Variante: (regional) potíră substantiv feminin] – Din limba bulgară, limba sârbă potera. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PÓTERĂ: PÓTERĂ, poteri, substantiv feminin Ceată, grup de oameni (în special arnăuți) înarmați, care aveau misiunea de a urmări și de a prinde pe răufăcători și pe haiduci. [plural și: potere. – Variante (regional) pótiră substantiv feminin] – Din limba bulgară, sârbo-croată potera. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru poteră: póteră forme, plural e și ĭ (limba bulgară pótera, sîrb. pótera, poteră, urmărire, poterati, a urmări, despre vechea slavă *poterĭati, a urmări. vezi în-teresc). Ceată de soldațĭ, polițiștĭ orĭ alțĭ oamenĭ care urmăresc tîlhariĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PÓTERĂ: PÓTERĂ poterai forme (în epoca medievală) Grup de oameni înarmați (în special arnăuți), având ca sarcină paza stăpânirii și a orânduielilor ei. [G.-D. poterii] /<bulg., limba sârbă potera Forme diferite ale cuvantului potera: poterai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru poteră: póteră, pótere, substantiv feminin 1. (învechit) ceată, grup de oameni (în special arnăuți) înarmați, care urmăreau pe răufăcători și pe haiduci. 2. (regional) herghelie de cai; haită de lupi. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru poteră: poteră, potere substantiv feminin (argoul lumii interlope) denumire generică dată poliției. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru poteră: póteră substantiv feminin, genitiv dativ articulat póterei; plural pótere Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru poteră: póteră substantiv feminin, genitiv dativ articulat póterii; plural póteri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'POTERA' potențiométricPOTENȚIOMETRÍEPOTENȚIOMÉTRUPOTENZAPÓTERĂPOTERÁȘPOTERAȘUPOTERÍPOTERÍE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL poteră Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului poteră dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PÓTERĂ poterăi forme în epoca medievală Grup de oameni înarmați în special arnăuți, având ca sarcină paza stăpânirii și a orânduielilor ei. |
GRAMATICA cuvântului poteră? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului poteră. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul poteră poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE poteră? Vezi cuvântul poteră desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul poteră?[ po-te-ră ] Se pare că cuvântul poteră are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A se uita la cineva sau a privi pe cineva peste umăr?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul poteră are forma: pótere
