 | as |
|
| Posesiv [ po-se-siv ] VEZI SINONIME PENTRU posesiv PE ESINONIME.COM definiția cuvântului posesiv în mai multe dicționareDefinițiile pentru posesiv din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru posesiv: *posesív, -ă adjectiv (latina possessivus). gramatică – Pronumele posesive sînt: meŭ, tăŭ, săŭ (saŭ luĭ), nostru, vostru, (lor), mea, ta, sa (saŭ eĭ), noastră, voastră, (lor), meĭ, tăĭ, săĭ (saŭ luĭ), noștri, voștri, (lor), mele, tale, sale (saŭ eĭ), noastre, voastre, (lor). Cînd e izolat orĭ e înaintea substantivuluĭ, pronumele posesiv se articulează: al meŭ e calu, al meŭ cal, al tăŭ, al luĭ ș. a. Forme diferite ale cuvantului posesiv: posesiv-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru POSESIV: POSESÍV, -Ă, posesivi, -e, adjectiv 1. (gramatică; despre unele pronume, adjective, articole) Care arată sau cu ajutorul căruia se exprimă un raport de posesiune (1), de apartenență, de dependență. 2. (Rar) Autoritar. Ton posesiv. – Din limba franceza possessif, latina possessivus. Forme diferite ale cuvantului posesiv: posesiv-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru POSESIV: POSESÍV, -Ă, posesivi, -e, adjectiv 1. (gramatică; despre unele pronume, adjective, articole) Care arată sau cu ajutorul căruia se exprimă un raport de posesiune (1), de apartenență, de dependență. 2. (Rar) Autoritar. Ton posesiv. – Din limba franceza possessif, latina possessivus. Forme diferite ale cuvantului posesiv: posesiv-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru POSESIV: POSESÍV, -Ă adjectiv 1. (Despre pronume, adjective, articole) Care indică posesiunea, stăpânirea, apartenența. 2. (familial) Care verb reflexiv:ea să arate posesiunea, stăpânirea asupra unui obiect etc. [conform limba franceza possessif, latina possessivus]. Forme diferite ale cuvantului posesiv: posesiv-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru POSESIV: POSESÍV, -Ă adjectiv 1. (despre pronume, adjective, articole) care indică posesiunea, apartenența. 2. care manifestă, trădează spirit de posesor. (< latina possessivus, limba franceza possessif) Forme diferite ale cuvantului posesiv: posesiv-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru POSESIV: POSESÍV, -Ă adjectiv (conform limba franceza possessif, latina possessivus): în sintagmele adjectiv pronominal posesiv, articol posesiv, dativ posesiv, pronume posesiv și reflexiv posesiv (vezi). Forme diferite ale cuvantului posesiv: posesiv-Ă Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru POSESIV: POSESÍV, posesive, adjectiv n. (gramatică; despre pronume, adjective, articole) Care arată posesiunea, apartenența. în exemplul «cartea mea», «mea» este adjectiv posesiv. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru POSESIV: POSESÍV posesive adjectiv (despre pronume, adjective, articole) Care exprimă posesia sau apartenența. /<fr. possessif, latina possessivus Forme diferite ale cuvantului posesiv: posesive Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru posesiv: posesív adjectiv masculin, plural posesívi; forme singular posesívă, plural posesíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru posesiv: posesiv a. care exprimă o idee de posesiune: pronume posesiv. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru posesiv: posesív adjectiv masculin, plural posesívi; forme posesívă, plural posesíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'POSESIV' POSÉSIEposesionálposesionátPOSESIÚNEPOSESÍVposesivitáteposesoárePOSESÓRposesoráș |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL posesiv Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului posesiv dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii POSESÍV posesive adjectiv despre pronume, adjective, articole Care exprimă posesia sau apartenența. |
GRAMATICA cuvântului posesiv? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului posesiv. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul posesiv poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE posesiv? Vezi cuvântul posesiv desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul posesiv?[ po-se-siv ] Se pare că cuvântul posesiv are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Fonetică asimilare regresivă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
