 | as |
|
| Poruncitor [ po-run-ci-tor ] VEZI SINONIME PENTRU poruncitor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului poruncitor în mai multe dicționareDefinițiile pentru poruncitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PORUNCITÓR: PORUNCITÓR, -OÁRE, poruncitori, -oare, adjectiv Care exprimă o poruncă, un ordin; prin extensie autoritar. Arendașul nu putu răbda privirea aceea stăruitoare, sfredelitoare, poruncitoare, ci plecă ochii în jos și înțelese că de data asta era bătut. SANDU-ALDEA, despre N. 216. Mișcările lui repezi și poruncitoare zoreau lucrul, oamenii urcau și coborau schelele. ANGHEL, PR. 57. • (Adverbial) Căpitanul se încruntă mînios, ridică poruncitor mîna. CAMIL PETRESCU, U. N. 335. Mașina repeta, stăruitor și poruncitor,, același avertisment ascuțit ca un țipăt mînios. REBREANU, R. II 45. ♦ Expresia: Imperios. Simțea o dorință poruncitoare de a se apropia, de a se uita în ochii lor, de a le cerceta fețele de aproape de tot. DUMITRIU, vezi L. 59. • (Substantivat) Stăpîn. Tu ești, după port, un poruncitor și omul acesta e poruncit de veacuri. ARGHEZI, P. T. 10. – Variantă: (regional) poroncitór, -oáre (HOGAȘ, M. N. 28) adjectiv Forme diferite ale cuvantului poruncitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PORUNCITÓR: PORUNCITÓR, -OÁRE, poruncitori, -oare, adjectiv 1. Care poruncește (1), ordonă; căruia îi place să poruncească, să domine. Om poruncitor. 2. Care exprimă o poruncă, un ordin; prin extensie autoritar. Ton poruncitor. [Variante: (regional) poroncitór, -oáre adjectiv] – Porunci + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului poruncitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PORUNCITÓR: PORUNCITÓR, -OÁRE, poruncitori, -oare, adjectiv 1. Care poruncește (1), ordonă; căruia îi place să poruncească, să domine. Om poruncitor. 2. Care exprimă o poruncă, un ordin; prin extensie autoritar. Ton poruncitor. [Variante: (regional) poroncitór, -oáre adjectiv] – Porunci + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului poruncitor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PORUNCITÓR: PORUNCITÓR2 poruncitoroáre (poruncitoróri, poruncitoroáre) Care exprimă o poruncă; imperativ. Glas poruncitor. /a porunci + sufix poruncitortor Forme diferite ale cuvantului poruncitor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru poruncitor: poruncitór adjectiv masculin, plural poruncitóri; forme singular și plural poruncitoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru poruncitor: poruncitór, -oáre adjectiv Care poruncește. Imperativ: ton poruncitor. Forme diferite ale cuvantului poruncitor: -oáre Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru poruncitor: poruncitór adjectiv masculin, plural poruncitóri; forme singular și plural poruncitoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PORUNCITÓR: PORUNCITÓR1 adverb Cu ton de poruncă. /a porunci + sufix poruncitortor Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PORUNCITOR: PORUNCITOR adjectiv autoritar, imperativ. (Cu ton poruncitor.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru poruncitor: poruncitor adjectiv, substantiv verbal IMPERATIV. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PORUNCITÓR: PORUNCITÓR adjectiv verbal autoritar. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru poruncitor: poruncitor a. care poruncește. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'PORUNCITOR' PORUNCÍporuncírePORUNCÍTPORUNCÍTĂPORUNCITÓRPORÚȘNICporzólporzoláPOȘ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL poruncitor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului poruncitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PORUNCITÓR2 poruncitoroáre poruncitoróri, poruncitoroáre Care exprimă o poruncă; imperativ. Glas poruncitor. /a porunci + sufix poruncitortor. /a porunci + sufix poruncitortor. Cu ton poruncitor. |
GRAMATICA cuvântului poruncitor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului poruncitor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul poruncitor poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE poruncitor? Vezi cuvântul poruncitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul poruncitor?[ po-run-ci-tor ] Se pare că cuvântul poruncitor are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL poruncitor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A sa naște în zodia rațelor?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
