 | as |
|
| Poreclă [ po-re-clă ] VEZI SINONIME PENTRU poreclă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului porecla în mai multe dicționareDefinițiile pentru porecla din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PORECLĂ: PORÉCLĂ, porecle, substantiv feminin 1. Supranume dat (uneori în bătaie de joc) unei persoane, în legătură cu o trăsătură caracteristică a aspectului său exterior, a psihicului sau a activității sale. Îi spuneau Cocor, căci avea nas lung și coroiat și sta puțin adus din șale... Mitrea, care semăna leit cu taică-su, fusese înscris la primărie cu porecla tatălui său. SADOVEANU, M. C. 7. Porecla alintată și zoologică, Nevăstuica, a căpătat-o mai tîrziu, la un an jumătate, cînd tot unchiul Izu care-i fusese naș, impresionat de neastîmpărul ochilor și mișcărilor, a mai botezat-o a doua oară. C. PETRESCU, A. 449. Ne dase nume de curcani Un hîtru, bun de glume; Noi am schimbat lîngă Balcani Porecla în renume! ALECSANDRI, O. 235. 2. (Învechit și popular) Nume de familie. Ce-ar zice moșul meu cînd ar afla că mi-am schimbat porecla familiei? ALECSANDRI, T. 1016. Ca să se supuie modei polone, mai adăogi și un «schi» la porecla sa și din Scavin se făcu Scavinschi. NEGRUZZI, S. I 205. – Variante: (regional) polícră (DUMITRIU, N. I. 64), poríclă (MACEDONSKI, O. II 167), poríglă (RETEGANUL, P. III 18) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru poreclă: poréclă forme, plural e (vechea slavă po-reklo, poreclă, despre rešti-rekon, a zice. vezi pro-roc). Prenume, nume de familie. Supranume (maĭ ales ironic): Peneș Curcanu șĭ-a schimbat porecla în renume. – În vest și poriclă, polecră (Șez. 37, 16), policră, în Transilvania și poriglă, în Bihor (Șez. 37, 130) prolícă, plural icĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PORECLĂ: PORÉCLĂ, porecle, substantiv feminin 1. Supranume dat, de obicei în bătaie de joc, unei persoane, mai ales în legătură cu o trăsătură caracteristică a aspectului său exterior, a psihicului sau a activității sale. 2. (învechit și regional) Nume de familie. [Variante: (regional) polícră, poríclă substantiv feminin] – Din limba slavă (veche) poreklo. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PORECLĂ: PORÉCLĂ, porecle, substantiv feminin 1. Supranume dat unei persoane în legătură cu o trăsătură caracteristică a fizicului său, a psihicului sau a activității sale. 2. (învechit și regional) Nume de familie. [Variante: (regional) polícră, poríclă substantiv feminin] – Din limba slavă (veche) poreklo. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru poreclă: poréclă (porécle), substantiv feminin – Supranume. – Variante poriclă, polecră. limba slavă (veche) (limba sârbă, Hristos) poreklo (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 278; Iordan, Dift., 97). – derivat porecli (variantă porocli), verb (a supranumi). Forme diferite ale cuvantului porecla: porécle Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PORECLĂ: PORÉCLĂ poreclae forme 1) Supranume dat unei persoane (de obicei în batjocură) având la bază o anumită trăsătură caracteristică a acesteia. 2) învechit Nume de familie. [G.-D. poreclei] /<sl. poreklo Forme diferite ale cuvantului porecla: poreclae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru poreclă: poreclă forme 1. supranume dat mai ales în bătaie de joc: noi am schimbat porecla în renume AL.; 2. supranume în genere: o falnică poreclă, un titlu de strămoș AL. [slava POREKLO]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PORECLĂ: PORECLĂ substantiv nume, supranume, (livresc) cognomen, (franțuzism) sobrichet, (învechit și regional) sclitadă, (Olt., Muntenia și Transilvania) ponos, (învechit) poreclitură. (Ce porecla i-a pus?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru poreclă: poréclă substantiv feminin (silabe -clă), genitiv dativ articulat poréclei; plural porécle Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru poreclă: poréclă (-re-clă) substantiv feminin, genitiv dativ articulat poréclei; plural porécle Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PORECLĂ: PORÉCLĂ substantiv verbal nume de familie, patronim, patronimic. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru PORECLĂ: PORÉCLĂ substantiv feminin (conform limba slavă (veche) poreklo). vezi supranúme. Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru poreclă: poreclă substantiv verbal NUME DE FAMILIE. PATRONIMIC. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'PORECLA' PORCUȘÓRPORCUȘOR-DE-VÁDPORCÚȚpordidéscPORÉCLĂporecleálăporecléscPORECLÍPORECLÍRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL poreclă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului poreclă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PORÉCLĂ poreclăe forme 1 Supranume dat unei persoane de obicei în batjocură având la bază o anumită trăsătură caracteristică a acesteia. Ce poreclă i-a pus?. Ce poreclă i-a pus?. |
GRAMATICA cuvântului poreclă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului poreclă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul poreclă poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE poreclă? Vezi cuvântul poreclă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul poreclă?[ po-re-clă ] Se pare că cuvântul poreclă are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL poreclă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-i înfunda cuiva gura?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul poreclă are forma: porécle
