 | as |
|
| Popor [ po-por ] VEZI SINONIME PENTRU popor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului popor în mai multe dicționareDefinițiile pentru popor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru POPÓR: POPÓR, popoare, substantiv neutru 1. Totalitatea locuitorilor unei țări, cetățenii unui stat; norod. Poporul romîn. ▭ M-am bătut pentru ca de acum niciodată Popoarele lumii să nu se mai bată. DEȘLIU, G. 43. Eram un copilandru, Din codri vechi de brad Flămînzii ochi rotindu-i, eu mistuiam pămîntul, Eu răzvrăteam imperii, popoarele cu gîndul. EMINESCU, O. I 188. Într-o republică, poporul nu ascultă decît de slujbașii aleși de dînsul chiar, cu trudă hotărîtă și pe verb reflexiv:eme hotărîtă. BĂLCESCU, O. I 350. • (Cu determinări restrictive) Poporul muncitor. ♦ (istorie) Colectivitate umană superioară tribului și anterioară națiunii, ai cărei membri locuiau pe același teritoriu, vorbeau aceeași limbă și aveau aceeași tradiție culturală. Formarea popondui nostru și formarea limbii lui sînt indisolubil legate una de alta. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 4S3, 1/1. 2. (În orînduirile bazate pe clase) Masa muncitorilor, care formează grosul populației; (cu sens restrîns) țărănimea. Putem privi puțin și noi... Mie chiar îmi plac petrecerile poporului. REBREANU, R. 22. Autorul profund... al operei lui Creangă e poporul; concepțiile lui Creangă sînt ale poporului. IBRĂILEANU, S. 156. Ș-acele milioane, ce în grămezi luxoase Sînt strînse la bogatul, pe cel sărac apasă, Și-s supte din sudoarea prostitului popor. EMINESCU, O. I 59. • Poporul de jos, numire disprețuitoare dată de clasa dominantă claselor exploatate. • locuțiune adjectiv Din popor = care face parte din masa, din grosul poporului muncitor, al țărănimii. Curtea era plină de lume din popor care aștepta. CAMIL PETRESCU, O. II 486. Ca orice fată din popor, nu se temea de întuneric. AGÎRBICEANU, S. P. 40. Și el e d-ai noștri, băiat din popor. CARAGIALE, O. I 52. 3. Număr nedefinit de persoane; mulțime, public. Un popor de copii se adunase în jurul tractoarelor. DUMITRIU, vezi L. 118. Și scamatorul a întins săbiile poporului. SAHIA, N. 37. • figurat Nenumărat în păduri s-adună poporul de pasări. COȘBUC, P, II 6. Un popor de stînci se ridică din fundul rîului clocotitor. VLAHUȚĂ, O. A. 418. Mii de fluturi mici albaștri, mii de roiuri de albine Curg în rîuri sclipitoare peste flori de miere pline, Îmblu aerul văratic de mireasmă și răcoare A popoarelor de muște sărbători murmuitoare. EMINESCU, O. I 85. 4. (Învechit) Totalitatea credincioșilor care aparțin aceluiași cult, (prin restricție) aceleiași parohii; enoriași, parohieni, poporani. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru POPÓR: POPÓR, popoare, substantiv neutru 1. Formă istorică de comunitate umană, superioară tribului și anterioară națiunii, ai cărei membri locuiesc pe același teritoriu, vorbesc aceeași limbă și au aceeași tradiție culturală. 2. Totalitatea locuitorilor unei țări, populația unei țări; cetățenii unui stat; națiune, neam, norod. ♦ (învechit) Populația unei cetăți, a unui oraș, a unui sat (ori a unei părți dintr-un sat) sau a unei unități teritoriale formate din mai multe sate. 3. Marea majoritate a populației (cu venituri mici) a unei țări; grosul populației; norod; specializare țărănime. • locuțiune adjectiv Din popor = care face parte din grosul populației; de origine socială modestă. 4. (La sg.; colectiv) Număr nedefinit (dar mare) de persoane, mulțime mare de oameni strânși la un loc; poporație, poporime. 5. (învechit) Totalitatea credincioșilor care aparțineau aceluiași cult sau aceleiași parohii. [Variante: (învechit) popól, popúl substantiv masculin] – conform latina populus, italiana popolo. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru POPÓR: POPÓR, popoare, substantiv neutru 1. Formă istorică de comunitate umană, superioară tribului și anterioară națiunii, ai cărei membri locuiesc pe același teritoriu, vorbesc aceeași limbă și au aceeași tradiție culturală. 2. Totalitatea locuitorilor unei țări, populația unei țări; cetățenii unui stat; națiune, neam, norod. ♦ (învechit) Populația unei cetăți, a unui oraș, a unui sat (ori a unei părți dintr-un sat) sau a unei unități teritoriale formate din mai multe sate. 3. Masa muncitoare; grosul populației; norod; specializare țărănime. • locuțiune adjectiv Din popor = care face parte din grosul populației; de origine socială modestă. 4. (La sg.; colectiv) Număr nedefinit (dar mare) de persoane, mulțime mare de oameni strânși la un loc; poporație, poporime. 5. (învechit) Totalitatea credincioșilor care aparțineau aceluiași cult sau aceleiași parohii. [Variante: (învechit) pópol, pópul substantiv masculin] – conform latina populus, italiana popolo. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru popor: popór n., plural oare (latina pŏpŭlus, popor, italiana pópolo, sard. pobulu, pv. poble, limba franceza peuple, spaniolă pueblo, pg. povo). Națiune, norod, mulțime de oamenĭ care aŭ aceĭașĭ limbă: poporu românesc se întinde de la Tisa pînă dincolo de Nistru. figurat Mare mulțumire: tot poporu corbilor. Sărăcime, plebe: un om din popor. Public: tot poporu din sală. Totalitatea poporănilor uneĭ parohiĭ: poporu bisericiĭ Sfîntu Ion. Poporu ales orĭ poporu luĭ Dumnezeŭ, Jidaniĭ (după ridicula lor părere, căcĭ a fi popor parazitar nu înseamnă a fi ales!). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru popor: popor n. 1. mulțime de oameni din aceeaș țară care trăiesc sub aceleași legi: poporul român; 2. figurat mulțime în genere: popoare de muște, popoare de tunete EM.; 3. parte din populațiunea unei țări, a unui oraș, care e mai puțin înstărită și care trăiește din munca mâinilor: un om din popor; 4. parohie. [Termen necunoscut vechii limbi (vorba cu adevărat populară e norod), pare o romanizare după italiana popolo; conform pentru sensul 4, italiana popolo, parohie, și trecut pleban, poporan sau enoriaș].[1] Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru POPOR: POPOR s. 1. națiune, neam, (învechit și popular) norod, (învechit) limbă, seminție. (poporul român.) 2. norod, țară, (popular) obște. (Întregul popor s-a ridicat la luptă.) 3. (mai ales în limbajul claselor exploatatoare) gloată, mulțime, norod, plebe, prostime, vulg, (învechit și regional) poporime, (învechit) calabalîc. (Ce s-a strîns atîta popor?) 4. neam, populație, seminție, (popular) norod, (învechit) lume, rudă, rudenie. (Un popor de viteji.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru POPÓR: POPÓR poporoáre n. 1) Comunitate de oameni care locuiesc pe același teritoriu, vorbesc aceeași limbă și au aceleași tradiții culturale. 2) Ansamblu de persoane care locuiesc pe un anumit teritoriu; populație. 3) Totalitate de oameni de o anumită naționalitate; neam; seminție. 4) Masă formată din oamenii muncii ai unei țări. 5) popular Mulțime de oameni; lume. /cf. latina populus, italiana popolo Forme diferite ale cuvantului popor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru POPÓR: POPÓR substantiv verbal enorie, parohie. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru popor: popor substantiv verbal ENORIE. PAROHIE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru popor: popór substantiv neutru, plural popoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru popor: popór substantiv neutru, plural popoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'POPOR' poponélPOPONÉȚPOPONÉTEPoponțiaPOPÓRPOPORÁPOPORÁLPOPORALITÁTEpoporálnic |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL popor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului popor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Poporul român. Întregul popor s-a ridicat la luptă. Ce s-a strîns atîta popor? 4. Un popor de viteji. POPÓR poporoáre n. Întregul popor s-a ridicat la luptă. Un popor de viteji. |
GRAMATICA cuvântului popor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului popor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul popor poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE popor? Vezi cuvântul popor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul popor?[ po-por ] Se pare că cuvântul popor are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL popor Inţelegi mai uşor cuvântul popor dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe locuțiune adjectiv Din popor = care face parte din masa, din grosul poporului muncitor, al țărănimii locuțiune adjectiv Din popor = care face parte din grosul populației; de origine socială modestă locuțiune adjectiv Din popor = care face parte din grosul populației; de origine socială modestă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL popor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Hidrogen fosforat?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul popor are forma: popoáre
