 | as |
|
| Popă [ po-pă ] VEZI SINONIME PENTRU popă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului popa în mai multe dicționareDefinițiile pentru popa din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PÓPĂ: PÓPĂ, popi, substantiv masculin 1. (popular) Preot. • Expresia: A plăti ca popa = a plăti sigur (și până la ultimul ban). A (i) se duce (sau a-i merge) cuiva vestea (sau buhul) ca de popă tuns = a stârni vâlvă cu o faptă neobișnuită; a se face mare zarvă în jurul cuiva sau a ceva. A-și găsi popa = a găsi pe cineva pe care nu-l poți birui, înșela, amăgi, domina; a i se înfunda cuiva. A-i fi (cuiva) popa = a domina, a tempera (pe cineva), a face (pe cineva) să se cumințească, a-i veni (cuiva) de hac; a învăța (pe cineva) minte. A călca a popă = a) (mai ales în construcție negativă) a da semne de seriozitate, a inspira încredere; b) a-și da aere, ifose, a face pe grozavul. A da ortul popii = a muri. 2. Numele uneia dintre cărțile de joc, care are imprimată pe una dintre părți o imagine asemănătoare cu a unui rege; rigă, crai, rege. • Popa prostul = numele unui joc de cărți, în care pierde jucătorul care rămâne cu popa (2). • Expresia: (A umbla cu) uite popa, nu e popa, se spune despre o persoană nehotărâtă sau care manifestă o atitudine inconsecventă, schimbându-și ușor părerile, felul de a gândi sau de a acționa. 3. Nume dat celei mai mari piese de la jocul de popice. – Din limba slavă (veche) popŭ. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PÓPĂ: PÓPĂ, popi, substantiv masculin 1. (popular) Preot. • Expresia: A plăti ca popa = a plăti sigur (și până la ultimul ban). A (i) se duce (sau a-i merge) cuiva vestea (sau buhul) ca de popă tuns = a stârni vâlvă cu o faptă neobișnuită; a se face mare zarvă în jurul cuiva sau a ceva. A-și găsi popa = a găsi pe cineva pe care nu-l poți birui, înșela, amăgi, domina; a i se înfunda cuiva. A-i fi (cuiva) popa = a domina, a tempera (pe cineva), a face (pe cineva) să se cumințească, a-i veni (cuiva) de hac; a învăța (pe cineva) minte. A călca a popă = a) (mai ales la forma negativă) a da semne de seriozitate, a inspira încredere; b) a-și da aere, ifose, a face pe grozavul. A da ortul popii = a muri. 2. Numele uneia dintre cărțile de joc, care are imprimată pe una dintre părți o imagine asemănătoare cu a unui rege; rigă, crai, rege. • Popa prostul = numele unui joc de cărți, în care pierde jucătorul care rămâne cu popa (2). • Expresia: (A umbla cu) uite popa, nu e popa, se spune despre o persoană nehotărâtă sau care manifestă o atitudine inconsecventă, schimbându-și ușor părerile, felul de a gândi sau de a acționa. 3. Nume dat celei mai mari piese de la jocul de popice. – Din limba slavă (veche) popŭ. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru popă: pópă (pópi), substantiv masculin – 1. Preot. – 2. Rigă, la jocurile de cărți. – 3. Popicul mare. – 4. (Transilvania) Snop care desăvîrșește stogul. – 5. (Bucovina) Post. – Megl. popă. limba slavă (veche) popŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 277), din mgr. πάπας, conform limba bulgară, limba sârbă, Hristos, limba slovenă, limba cehă, poloneză popular – derivat popă, substantiv feminin (învechit, călugăr); popesc, adjectiv (sacerdotal); popește, adverb (preoțește); popi, verb (a se face preot, a intra în biserică, a se hirotonisi); popici, substantiv masculin (Olt., preot tînăr); popie, substantiv feminin (preoție); popime, substantiv feminin (preoțime); popîrțac, substantiv masculin (popoiac; par; stîrpitură); popoiac, substantiv masculin (preot tînăr); protopop, substantiv masculin (protoiereu), din mgr. πρωτοπαπᾶς, în parte prin intermediul limba slavă (veche) protopopŭ; protopopeasă, substantiv feminin (nevastă de protopop); protopopie, substantiv feminin (protoierie); răspopi, verb (a părăsi preoția), conform limba sârbă raspopiti; răspopă, substantiv masculin (preot dat afară din sau care a abandonat preoția). Forme diferite ale cuvantului popa: pópi Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PÓPĂ: PÓPĂ popai m. 1) (mai ales în biserica ortodoxă) Slujitor al cultului; preot. • A da ortul (sau pielea) popaii a muri. A-i merge (sau a i se duce) vestea ca de popa tuns a se face cunoscut printr-o faptă reprobabilă. 2) Carte de joc pe care este reprezentat chipul unui bărbat în vârstă cu coroană; rege. 3) Piesa cea mai mare, care se pune în mijloc la jocul de popice. 4) popular Snop care se pune cu spicele în jos în vârful clăii. [G.-D. popii] /<sl. popu Forme diferite ale cuvantului popa: popai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru POPA: POPA, Aurelian Octav (n. 1937, Amara, Basarabia, azi în Ucraina), clarinetist român. Sunet de claritate și diferențiat, perfecțiune tehnică. Repertoriu amplu, atât clasic, cât și contemporan. I-au fost dedicate numeroase compoziții românești și străine. Forme diferite ale cuvantului popa: aurelian octav Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru POPĂ: POPĂ s. 1. (termen bisericesc) părinte, preot, (livresc) sacerdot. (A fost hirotonisit popa.) 2. rege, rigă, (învechit) crai. (popa la jocul de cărți.) 3. (regional) măgar. (Snopul de grîu numit popa.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru popă: pópă substantiv masculin, genitiv dativ articulat pópii; plural popi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PÓPĂ: PÓPĂ substantiv verbal măsea, post, zglăvoacă. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru popă: pópă substantiv masculin, genitiv dativ articulat pópii; plural popi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru popă: popă substantiv verbal MĂSEA. POST. ZGLĂVOACĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'POPA' póp-ártPOP-CORNPOP-MUSICPÓP-ROCKPÓPĂPOPẤCPOPADÍEpopâlníPOPẤLNIC |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL popă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului popă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PÓPĂ popăi m. • A da ortul sau pielea popăii a muri. A-i merge sau a i se duce vestea ca de popă tuns a se face cunoscut printr-o faptă reprobabilă. A fost hirotonisit popă. Popă la jocul de cărți. Snopul de grîu numit popă. Popă la jocul de cărți. Snopul de grâu numit popă. |
GRAMATICA cuvântului popă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului popă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul popă poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE popă? Vezi cuvântul popă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul popă?[ po-pă ] Se pare că cuvântul popă are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL popă Inţelegi mai uşor cuvântul popă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A plăti ca popa = a plăti sigur și până la ultimul ban A i se duce sau a-i merge cuiva vestea sau buhul ca de popă tuns = a stârni vâlvă cu o faptă neobișnuită; a se face mare zarvă în jurul cuiva sau a ceva A-și găsi popa = a găsi pe cineva pe care nu-l poți birui, înșela, amăgi, domina; a i se înfunda cuiva A-i fi cuiva popa = a domina, a tempera pe cineva, a face pe cineva să se cumințească, a-i veni cuiva de hac; a învăța pe cineva minte A călca a popă = a mai ales în construcție negativă a da semne de seriozitate, a inspira încredere; b a-și da aere, ifose, a face pe grozavul A da ortul popii = a muri Popa prostul = numele unui joc de cărți, în care pierde jucătorul care rămâne cu popa 2 A plăti ca popa = a plăti sigur și până la ultimul ban A i se duce sau a-i merge cuiva vestea sau buhul ca de popă tuns = a stârni vâlvă cu o faptă neobișnuită; a se face mare zarvă în jurul cuiva sau a ceva A-și găsi popa = a găsi pe cineva pe care nu-l poți birui, înșela, amăgi, domina; a i se înfunda cuiva A-i fi cuiva popa = a domina, a tempera pe cineva, a face pe cineva să se cumințească, a-i veni cuiva de hac; a învăța pe cineva minte A călca a popă = a mai ales la forma negativă a da semne de seriozitate, a inspira încredere; b a-și da aere, ifose, a face pe grozavul A da ortul popii = a muri Popa prostul = numele unui joc de cărți, în care pierde jucătorul care rămâne cu popa 2 |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL popă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-i pieri sau a-și pierde graiul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul popă are forma: popi
