 | as |
|
| Ponos [ po-nos ] VEZI SINONIME PENTRU ponos PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ponos în mai multe dicționareDefinițiile pentru ponos din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PONÓS: PONÓS, ponoase și ponosuri, substantiv neutru 1. Injurie, blam, hulă, clevetire; insultă, calomnie. Născocesc adesea ponoase și porecle, uneori binemeritate. I. BOTEZ. ȘC. 118. N-avea să scoată captă în lume Sultănica, ea, care de bună ce era, și-ar fi dat și dumicatul din gură, că începeau șușuitul și ponoasele. DELAVRANCEA, S. 14. Era să-l las, măicuță, Cu gluma și să tac Era să țip obraznic, Ori ce era să fac? Și tot pe mine, biata, Și vină și ponosi COȘBUC, P. I 266. • (În construcție cu verbele «a rămîne», «a trage», «a purta») Cînd se întoarse de la oaste, împăratul Amfitrion își găsi nevasta însărcinată... Acest împărat tăcu din gură și primi să poarte ponosul. ISPIRESCU, U. 17. • Expresia: A-i purta (cuiva) ponos = a-i fi (cuiva) ciudă pe cineva, a purta (cuiva) pică. Nu cumva pentru asta ai să-mi porți ponos? HOGAȘ, M. N. 199. 2. Cusur, vină. Ori m-ai luat cu graba, să-mi scoți la urmă niscaiva ponoase? TOPÎRCEANU, B. 96. Nu era așa căscăund flăcăul acesta și pe nedrept îi atîrnau de coadă acest ponos ceilalți argați din sat. ISPIRESCU, G. 230. Bag însă de seamă că deviu din ce în ce mai exigent și că nu fac alta decît a scoate mereu la mărunte ponoase cărții tale. ODOBESCU, S. III 38. ♦ Aluzie. Ne și trage cîte-un ibrișin pe la nas despre fata popii de la Folticeni Vechi: ba că-i fată cuminte, ba că-i bună de preuteasă, ba c-ar fi potrivită cu mine... și cîte ponosuri și tilcuri de-a lui popa Buligă cel buclucaș. CREANGĂ, A. 94. 3. Consecință neplăcută; necaz, povară, neajuns. Este drept ca fiecare să poarte ponosul faptelor și ziselor sale. ODOBESCU, S. III 10. El poartă ponosul Ș-altul roade osul. PANN, P. vezi I 82. Unii cu foloasele, alții cu ponoasele. • Expresia: A-și face ponos cu cineva = a-și face de lucru cu cineva, a-și pune mintea cu cineva, a ajunge la neplăceri cu cineva. Și n-am fost slab și nici fricos: Pe opt ți-i dau grămadă jos, Dar m-am ferit să-mi fac ponos Cu toți nebunii. COȘBUC, P. I 199. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PONÓS: PONÓS, ponoase, substantiv neutru 1. (popular) Consecință neplăcută; necaz, neajuns; nemulțumire, supărare. A trage ponoasele. • Expresia: (regional) A-și face ponos cu cineva = a ajunge la neplăceri cu cineva, a-și pricinui supărare, necaz. A-i purta (cuiva) ponos = a avea necaz pe cineva, a-i purta ranchiună, a-l dușmăni. 2. (popular) Clevetire, defăimare; injurie, calomnie, insultă. ♦ Nume rău, poreclă (defăimătoare). 3. (învechit și regional) Acuzare, învinuire; pâră, protest; (concret) plângere, reclamație, jalbă. 4. (popular) Cusur; vină. 5. (regional) Glumă, șotie; poznă. – Din limba slavă (veche) ponosŭ. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PONÓS: PONÓS, ponoase, substantiv neutru 1. (popular) Consecință neplăcută; necaz, neajuns; nemulțumire, supărare. A trage ponoasele. • Expresia: (regional) A-și face ponos cu cineva = a ajunge la neplăceri cu cineva, a-și pricinui supărare, necaz. A-i purta (cuiva) ponos = a avea necaz pe cineva, a-i purta ranchiună, a-l dușmăni. 2. (popular) Clevetire, defăimare; injurie, calomnie, insultă. ♦ Nume rău, poreclă (defăimătoare). 3. (învechit și regional) Acuzare, învinuire; pâră, protest; (concret) plângere, reclamație, jalbă. 4. (popular) Cusur; vină. 5. (regional) Glumă, șotie; poznă. – Din limba slavă (veche) ponosŭ. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru ponos: ponós (-suri), substantiv neutru – Infamie, discreditare, reputație proastă, notă rea. limba slavă (veche) ponosŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 276; Conev 101), conform limba slovenă, limba cehă, limba rusă ponos. – derivat ponosi, verb (a defăima, a discredita; a (se) uza, a (se) degrada), din limba slavă (veche) ponositi; ultimul sens, propriu în Moldova, există și în limba slavă (veche) ; ponoslu, substantiv neutru (învechit, Moldova, dojană), prin intermediul în limba maghiara panaszol (Gáldi, Dict., 95); ponoslui, verb (a mustra; învechit, a defăima), din în limba maghiara panaszlani; donosi, verb (a pîrî; a defăima), din limba slavă (veche) donositi (Cihac, II, 99); donosenie, substantiv feminin (învechit, pîră). Forme diferite ale cuvantului ponos: -suri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ponos: ponos substantiv verbal ABATERE. BELEA. BUCLUC. CULPABILITATE. CULPĂ. CUSUR. DANDANA. DEFECT. DEFICIENȚĂ. DEZONOARE. EROARE. GREȘEALĂ. IMPERFECȚIUNE. INSUFICIENȚĂ. ÎNCURCĂTURĂ. LACUNĂ. LIPSĂ. METEAHNĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NECINSTE. NEMULȚUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. NUME. PACOSTE. PĂCAT. PLÎNGERE. POCINOG. PORECLĂ. RĂU. RECLAMAȚIE. RUȘINE. SCĂDERE. SLĂBICIUNE. SUPĂRARE. SUPRANUME. VICIU. VINĂ. VINOVĂȚIE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru ponos: ponós n., plural oase (vechea slavă po-nósŭ, dezonoare, rușine, sîrb. ponos, mîndrie, limba rusă ponös, oprobriŭ, limba cehă ponos, plîngere; ung. panasz, plîngere. vezi pri-nos). Fam. Nume răŭ: a scoate cuĭva ponos. Defect: acest om are multe ponoase. A duce saŭ a trage ponosu saŭ ponoasele, a suferi, a îndura: tu să facĭ, și eŭ să duc ponosu? – Vechĭ și ponóslu (despre ponosluĭesc, după maslu, măsluĭesc). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ponos: ponos n. 1. nume rău: ce e frumos, poartă ponos PANN; 2. poreclă: numele tău va rămânea pângărit cu ponosul de tâlhar ISP.; 3. greșală: i-a găsit ponoase. [slava PONOSU, rușine]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PONÓS: PONÓS ponosoáse n. 1) popular Consecință neplăcută. A trage ponosoasele. 2) Imputație falsă prin care se discreditează o persoană; defăimare; bârfeală; calomnie. /<sl. ponosu Forme diferite ale cuvantului ponos: oáse Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ponos: ponós (popular) substantiv neutru, plural ponoáse Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ponos: ponós substantiv neutru, plural ponoáse Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'PONOS' PONORÍTponorîtúrăponorósponorắscPONÓSPONOSEÁLĂponoșénieponoséscPONOSÍ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ponos Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ponos dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PONÓS ponosoáse n. A trage ponosoasele. |
GRAMATICA cuvântului ponos? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ponos. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ponos poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ponos? Vezi cuvântul ponos desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ponos?[ po-nos ] Se pare că cuvântul ponos are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL ponos Inţelegi mai uşor cuvântul ponos dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A-i purta cuiva ponos = a-i fi cuiva ciudă pe cineva, a purta cuiva pică A-și face ponos cu cineva = a-și face de lucru cu cineva, a-și pune mintea cu cineva, a ajunge la neplăceri cu cineva regional A-și face ponos cu cineva = a ajunge la neplăceri cu cineva, a-și pricinui supărare, necaz A-i purta cuiva ponos = a avea necaz pe cineva, a-i purta ranchiună, a-l dușmăni regional A-și face ponos cu cineva = a ajunge la neplăceri cu cineva, a-și pricinui supărare, necaz A-i purta cuiva ponos = a avea necaz pe cineva, a-i purta ranchiună, a-l dușmăni |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Pânză de calc?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul ponos are forma: ponoáse
