 | as |
|
| Pomenire [ po-me-ni-re ] VEZI SINONIME PENTRU pomenire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului pomenire în mai multe dicționareDefinițiile pentru pomenire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru POMENIRE: POMENÍRE, (2) pomeniri, substantiv feminin 1. Faptul de a pomeni de cineva sau de ceva ( vezi menționare); aducere-aminte, amintire. În frunte avea un semn de arsură, o zburătură de glonț, fioroasă pomenire din ziua atacului de la Grivița. MIRONESCU, S. A. 24. Batjocorește fără rușine cinstita pomenire a părinților mei. CARAGIALE, O. III 90. Călugărenii încă păstrează pomenirea Vitejilor ce-n valea-i aflară nemurirea. ALEXANDRESCU, M. 31. • (Poetic) Azi nu-i Ileana nicăirea, De-abia trăiește-n pomenirea Poveștilor cu dulce rost. COȘBUC, P. I 125. • (În construcție cu verbul «a rămîne», precedat de prepoziție «de») Așa minune ș-așa pedeapsă are să rămîie de pomenire! strigă ea. SADOVEANU, O. VIII 119. Trăiră și împărățiră în fericire, de le rămase numele de pomenire în vecii vecilor. ISPIRESCU, L. 217. 2. Milostenie, binefacere, pomană. A închinat toată averea sa mănăstirii Neamțului și el s-a călugărit... făcînd multe pomeniri, cît a fost în viață. CREANGĂ, A. 21. 3. Ceremonie în cadrul căreia se comemorează o persoană sau un eveniment din trecut. În ianuarie 1910 a avut loc la Humulești pomenirea de douăzeci de ani de la moartea lui Creangă. SADOVEANU, B. 95. ♦ Slujbă sau rugăciune pentru credincioșii în viață și mai ales pentru morți. Uneori, de rusalii și-n sîmbăta de pomenire a morților, urca pe deal, la nucii și vișinii cimitirului. CAMILAR, N. I 109. Ai săvîrșit de-a bine Sfînta mănăstire, Pentru pomenire? PĂSCULESCU, L. P. 192. Merg cu toți pe cale, Să aleagă-n vale Loc de mănăstire Și de pomenire. ALECSANDRI, P. P. 186. • Vecinică pomenire = cîntare cu care se termină prohodul sau parastasul. După ce au sfîrșit... cantorii bisericești de cîntat vecinica pomenire, stropesc pe mort cu apă sfințită. MARIAN, Î. 260. • Expresia: Fericitul întru pomenire = cel pentru care se face slujbă bisericească; (familiar) ins. Acesta-i nefericitul întru pomenire care a dat chioriș peste plumbii lui Alexandru. GANE, N. I 129. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru POMENIRE: POMENÍRE, pomeniri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) pomeni. ♦ Ceremonie religioasă în cadrul căreia se comemorează amintirea unei persoane decedate sau a unui eveniment din trecut. ♦ Slujbă sau rugăciune pentru morți. • Veșnica pomenire = cântare bisericească cu care se termină slujba de înmormântare sau un parastas. ♦ (învechit și popular) Aducere-aminte, amintire. – vezi pomeni. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru POMENIRE: POMENÍRE, pomeniri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) pomeni. ♦ Ceremonie religioasă în cadrul căreia se comemorează amintirea unei persoane decedate sau a unui eveniment. ♦ Slujbă sau rugăciune pentru morți. ♦ Veșnica pomenire = cântare bisericească cu care se termină slujba de înmormântare sau un parastas. ♦ (învechit și popular) Aducere-aminte, amintire. – vezi pomeni. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru POMENIRE: POMENIRE s. 1. amintire, citare, indicare, menționare, mențiune, semnalare, (rar) semnalizare. (pomenire unui fapt semnificativ.) 2. amintire, (învechit) pomană, pomelnic, pomină. (Pentru pomenire cuiva.) 3. (termen bisericesc) (învechit) pamente. (pomenire a unui mort, la biserică.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru POMENIRE: POMENÍRE pomenirei forme 1) vezi A POMENI. 2) Comemorare a amintirii unei persoane decedate sau a unui eveniment istoric. 3) Slujbă religioasă pentru cei morți. • Veșnica pomenire cântare bisericească de încheiere a prohodului. /v. a pomeni Forme diferite ale cuvantului pomenire: pomenirei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru pomenire: pomenire forme 1. amintire făcută de preot în onoarea unui mort.: fericitul întru pomenire; 2. aducere aminte: pomenirea numelui; 3. pomană: făcând multe pomeniri cât a fost în vieață Hristos Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru pomenire: pomeníre forme Comemorare, serviciŭ religios și pomană în onoarea unuĭ mort. Mențiune. Fericitu întru pomenire, defunctu. Veșnica pomenire, ultima rugăcĭune la înmormîntare. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pomenire: pomeníre substantiv feminin, genitiv dativ articulat pomenírii; (binefaceri) plural pomeníri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pomenire: pomeníre substantiv feminin, genitiv dativ articulat pomenírii; (parastase) plural pomeníri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'POMENIRE' POMENÉTĂPOMENÍpoménicpomenínțăPOMENÍREPOMENÍTpomenitórpomenitúrăPOMERANIA |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL pomenire Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului pomenire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Pomenire unui fapt semnificativ. Pentru pomenire cuiva. Pomenire a unui mort, la biserică. Pomenire unui fapt semnificativ. Pentru pomenire cuiva. Pomenire a unui mort, la biserică. POMENÍRE pomenirei forme 1 vezi A POMENI. • Veșnica pomenire cântare bisericească de încheiere a prohodului. |
GRAMATICA cuvântului pomenire? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pomenire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul pomenire poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE pomenire? Vezi cuvântul pomenire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pomenire?[ po-me-ni-re ] Se pare că cuvântul pomenire are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL pomenire Inţelegi mai uşor cuvântul pomenire dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Vecinică pomenire = cîntare cu care se termină prohodul sau parastasul Fericitul întru pomenire = cel pentru care se face slujbă bisericească; familiar ins Veșnica pomenire = cântare bisericească cu care se termină slujba de înmormântare sau un parastas ♦ Veșnica pomenire = cântare bisericească cu care se termină slujba de înmormântare sau un parastas |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL pomenire |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A cădea cât este de lung?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul pomenire are forma: pomeníri
