 | as |
|
| Pomană [ po-ma-nă ] VEZI SINONIME PENTRU pomană PE ESINONIME.COM definiția cuvântului pomana în mai multe dicționareDefinițiile pentru pomana din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru POMANĂ: POMÁNĂ, pomeni, substantiv feminin 1. Dar (făcut mai ales unui sărac și servind, potrivit concepției creștine, la mîntuirea sufletului); milostenie, binefacere. Am făcut eu destule pomeni, acum nu mai am de unde. GALACTION, O. I 279. Eu vînd moșia, ca să iau bani in schimb, nu ca să fac pomană altora. REBREANU, R. I 268. • (În construcție cu verbul «a da») Are să ne deie amîndouă carboavele de pomană, bietul om! CREANGĂ, O. A. 204. Călătorul spăimîntat, Șoptește rugăciuni sînte, juruind a da pomană, De va trece-n buna pace prin acea neagră poiană Ș-a scăpa nevătămat. NEGRUZZI, S. II 84. • Expresia: A cere de pomană = a cerși. Eu sînt om onorabil, trăiesc din munca mea, n-am cerut nimănui niciodată de pomană. SADOVEANU, O. VIII 56. Nu las, că-i dreptul nostru și nu cerem de pomană. REBREANU, R. I 205. Atunci, sfîntul Petre se pune jos, la un capăt de pod, iară dumnezeu la celalalt și încep a cere de pomană. CREANGĂ, O. A. 204. A-și face (milă și) pomană cu cineva = a ajuta pe cineva, a face un bine cuiva, a se îndura de cineva. Mare pomană și-a mai făcut Alecu Baloș cu școala ceea a lui. CREANGĂ, A. 18. Faceți-vă milă și pomană... și primiți-ne să găzduim în astă noapte aici. ȘEZ. I 263. Aoleo! mamă Ileană! Cată-mi verb reflexiv:eo buruiană Și cu mine-ți fă pomană. Mergi în cîmp, de-alege-un smoc, Tot de mac și busuioc, Să-mi stingi inima de foc. ALECSANDRI, P. P. 270. (Rar) Nici pomană = nici urmă, nici amintire; nici pomeneală. [Cioara] văzînd că cuibul e gol și pidi nicăiri, dă-ncolo, dă-ncoace... despre pui nici pomană! MARIAN, O. II 43. ♦ (Popular) Pomana porcului = masă care se face după tăierea porcului și la care se invită rude și prieteni. ♦ (Familiar) Ocazie binevenită, rară sau neașteptată; chilipir, pleașcă. S-a supărat împăratul, nevoie-mare, și porunci ca paznicii să se puie să prinză pe hoți. Dară aș! tinde e pomana aia! ISPIRESCU, L. 72. • Expresia: A umbla după (sau a căuta) pomană = a umbla după chilipir, după avantaje nemeritate. 2. (În ritualul creștin) Praznic, după înmormîntare sau după parastas, la care se dăruiesc (mai ales săracilor) diverse obiecte ( vezi comîndare); (concretizat) ceea ce se dăruiește în amintirea morților. N-am nici cum și mici cu ce să-i fac slujba morților, să-i cumpăr pomenile și să-l pun cu cinste în pămînt. SADOVEANU, O. VIII 250. Nevasta-l băgă-n pămînt și-l cinsti cu toate pomenile și toate rînduielile, cum e sorocul morților. ȘEZ. IX 70. • Expresia: A-i da cuiva de pomană = a dărui lucruri în amintirea unui mort cu speranța că astfel i se va mîntui sufletul. Ori mi-or da feciorii după moarte de pomană ori ba, mai bine să-mi dau eu cu mîna mea. CREANGĂ, A. 11. 3. (În expresie) De pomană = a) fără plată, pe degeaba; prin extensie foarte ieftin. Pămînt de pomană nu se află nicăieri. REBREANU, R. II 232. El le răspunde că sînt bune [merele], pentru plată, dar de pomană nu se dau. RETEGANUL, P. IV 70. Toate se vînd cu porția și porțiile-s mici de tot, ca de pomană. ALECSANDRI, T. I 313; b) fără temei, fără rost, fără scop, fără avantaj; zadarnic, nemotivat. Ei, la naiba, ia nu te mai mînia de pomană, cumnate. GALAN, Z. R. 201. Vapoarele care au stat, unele mai stau și azi, la Brăila, de pomană. REBREANU, R. I 47; c) dăruit pentru mîntuirea sufletului sau în amintirea morților. Să-l fi lăsat să se ducă în plata domnului cu struguri cu tot. Să le fie de pomană lor, neamului lui Eftimie. DUMITRIU, N. 223. – plural și: pomene (ȘEZ. VI 159, JARNÍK-BÎRSEANU, despre 470). – Variantă: (regional) pomeánă (TEODORESCU, P. P. 168) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru POMANĂ: POMÁNĂ, pomeni, substantiv feminin 1. Dar, danie, ofrandă făcută cuiva și servind, potrivit credinței creștine, la iertarea păcatelor, la mântuirea sufletului; milostenie, binefacere. • locuțiune adjectiv și adverb De pomană = a) (în mod) gratuit sau la un preț foarte scăzut; b) (în mod) inutil, zadarnic sau neîntemeiat. • Expresia: A cere de pomană = a cerși. A-și face (milă și) pomană cu cineva = a ajuta pe cineva, a face un bine cuiva. ♦ (familial) Ocazie binevenită, rară, extrem de avantajoasă (sub raport material); chilipir. • Expresia: A umbla după (sau a căuta) pomană = a umbla după avantaje materiale nemeritate. 2. (În ritualul creștin) Praznic care se face după o înmormântare sau după un parastas și la care de obicei se dăruiesc (săracilor) diverse obiecte (ale mortului); (concret) ceea ce se dăruiește cu acest prilej. • Expresia: Ca la pomană = în mare număr. 3. Parastas. – Din limba slavă (veche) pomĕnŭ. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru POMANĂ: POMÁNĂ, pomeni, substantiv feminin 1. Dar, danie, ofrandă făcută cuiva și servind, potrivit credinței creștine, la iertarea păcatelor, la mântuirea sufletului; milostenie, binefacere. • locuțiune adjectiv și adverb De pomană = a) (în mod) gratuit sau la un preț foarte scăzut; b) (în mod) inutil, zadarnic sau neîntemeiat. • Expresia: A cere de pomană = a cerși. A-și face (milă și) pomană cu cineva = a ajuta pe cineva, a face un bine cuiva. ♦ (familial) Ocazie bine-venită, rară, extrem de avantajoasă (sub raport material); chilipir. • Expresia: A umbla după (sau a căuta) pomană = a umbla după avantaje materiale nemeritate. 2. (În ritualul creștin) Masă care se dă după înmormântare sau după parastas și la care se dăruiesc diverse obiecte care au aparținut decedatului; praznic; (concret) ceea ce se dăruiește cu acest prilej. • Expresia: Ca la pomană = în mare număr. 3. Parastas. – Din limba slavă (veche) pomĕnŭ. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Alte etimologii românești dă următoarea definitie pentru pomană: pomană Toate dicționarele noastre explică substantivul pomană ea provenind din vezi limba slavă (veche) пomѣнъ. Dar cum se justifică schimbarea terminației și, implicit, a genului? Mi se pare neîndoielnic că pomană este un derivat postverbal format în românește de la pomeni (de fapt această explicație a fost indicată de G. Mihăilă, p. 146), așa cum avem sute de exemple: cătrană din cătrăni, dojană de la dojeni, goană de la goni, hîrjoană de la hîrjoni, pripoană de la priponi, zvoană de la zvoni, pentru a nu cita decît exemple provenite de la verbe în -ni. Ipoteza propusă găsește o confirmare în faptul ca pomană a fost împrumutat din română în sîrbă, bulgară și ucraineană. Definiție sursă: Alte etimologii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru POMANĂ: POMÁNĂ pomanaéni forme rel. 1) Dar oferit pentru iertarea păcatelor, de sufletul celor morți sau de sănătatea cuiva; binefacere; milostenie. A lua de pomana. • De pomana a) în mod gratuit sau la un preț foarte mic; b) în zadar; degeaba. A cere de pomana a cerși. A face pomana cu cineva a-i face un bine cuiva; a ajuta pe cineva. A umbla după pomana a căuta să obțină avantaje nemeritate. De-a cui pomana? pentru ce? la ce bun? Ca la pomana în număr mare. 2) Bun (aparținând unui decedat) ce se dăruiește la/după înmormântare. 3) Masă care se face după înmormântare sau după parastas. /<sl. pomĕnu Forme diferite ale cuvantului pomana: pomanaéni Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru pomană: pomană forme 1. milostenie făcută în amintirea mortului (două colive, doi colaci, lămâi, mere, smochine și stafide): aleargă ca la pomană; 2. milostenie în genere: a cere de pomană; 3. milă: fă-ți pomană și nu mă arăta ISP. [Vechiu-rom. pomeană, amintire («peri pomeana lui cu sunet», Coresi) = slava POMĬENŬ, aducere-aminte (bulg. POMANŬ, pomană]). ║ adverb de pomană, gratuit, zadarnic: a munci, a vorbi de pomană. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru POMANĂ: POMANĂ s. 1. panahidă, parastas, (regional) prînz, rai. (Îi face pomana de 6 săptămîni.) 2. praznic, (învechit și regional) prinos, (regional) comînd, comîndare. (pomana de după înmormîntare.) 3. milă, milostivire, (învechit și popular) milostenie. (Trăiește din pomana altora.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru POMANĂ: POMÁNĂ substantiv verbal amintire, chilipir, comemorare, datină, fel, obicei, pomenire, rânduială, sărbătorire, serbare, tradiție, uz, uzanță. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru pomană: pomană substantiv verbal AMINTIRE. CHILIPIR. COMEMORARE. DATINĂ. FEL. OBICEI. POMENIRE. RÎNDUIALĂ. SĂRBĂTORIRE. SERBARE. TRADIȚIE. UZ. UZANȚĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pomană: pománă substantiv feminin, genitiv dativ articulat poménii; plural poméni Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pomană: pománă substantiv feminin, genitiv dativ articulat poménii; plural poméni Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru POMANĂ: POMANĂ substantiv Pomănaș, R. (RI XI 44). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru POMANĂ: POMANĂ, T. (BCI VII 56). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
CUVINTE APROPIATE DE 'POMANA' POMĂDUÍREPOMĂDUÍTPOMĂÍPOMĂÍTPOMÁNĂPOMANAGIOÁICĂPOMANAGÍUpomănuípomănuít |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL POMANĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului pomană dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii POMÁNĂ pomanĂéni forme rel. A lua de pomanĂ. • De pomanĂ a în mod gratuit sau la un preț foarte mic; b în zadar; degeaba. A cere de pomanĂ a cerși. A face pomanĂ cu cineva a-i face un bine cuiva; a ajuta pe cineva. A umbla după pomanĂ a căuta să obțină avantaje nemeritate. De-a cui pomanĂ? pentru ce? la ce bun? Ca la pomanĂ în număr mare. Îi face pomanĂ de 6 săptămîni. PomanĂ de după înmormîntare. Trăiește din pomanĂ altora. PomanĂ de după înmormântare. Trăiește din pomanĂ altora. |
GRAMATICA cuvântului POMANĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pomană. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul POMANĂ poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE pomană? Vezi cuvântul pomană desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pomană?[ po-ma-nă ] Se pare că cuvântul pomană are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL POMANĂ Inţelegi mai uşor cuvântul pomană dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A cere de pomană = a cerși A-și face milă și pomană cu cineva = a ajuta pe cineva, a face un bine cuiva, a se îndura de cineva Rar Nici pomană = nici urmă, nici amintire; nici pomeneală ♦ Popular Pomana porcului = masă care se face după tăierea porcului și la care se invită rude și prieteni A umbla după sau a căuta pomană = a umbla după chilipir, după avantaje nemeritate A-i da cuiva de pomană = a dărui lucruri în amintirea unui mort cu speranța că astfel i se va mîntui sufletul În expresie De pomană = a fără plată, pe degeaba; prin extensie foarte ieftin locuțiune adjectiv și adverb De pomană = a în mod gratuit sau la un preț foarte scăzut; b în mod inutil, zadarnic sau neîntemeiat A cere de pomană = a cerși A-și face milă și pomană cu cineva = a ajuta pe cineva, a face un bine cuiva A umbla după sau a căuta pomană = a umbla după avantaje materiale nemeritate Ca la pomană = în mare număr locuțiune adjectiv și adverb De pomană = a în mod gratuit sau la un preț foarte scăzut; b în mod inutil, zadarnic sau neîntemeiat A cere de pomană = a cerși A-și face milă și pomană cu cineva = a ajuta pe cineva, a face un bine cuiva A umbla după sau a căuta pomană = a umbla după avantaje materiale nemeritate Ca la pomană = în mare număr Pomeană, amintire «peri pomeana lui cu sunet», Coresi = slava POMĬENŬ, aducere-aminte bulg |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL POMANĂ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Termen militar botezul focului?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul pomană are forma: poméni
