 | as |
|
| Poliţie [ po-li-ţi-e ] VEZI SINONIME PENTRU poliţie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului politie în mai multe dicționareDefinițiile pentru politie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru POLIȚIE: POLÍȚIE, poliții, substantiv feminin (În regimul burghez) 1. Organ administrativ însărcinat cu menținerea ordinii. A doua zi s-a deșteptat într-o odaie umedă din arestul poliției. VLAHUȚĂ, O. A. 154. EU soro! parcă ziceai că nu e voie de la poliție să se dea cu pistoale în oraș? CARAGIALE, O. I 100. Într-o mahala tihnită, a căria nume îl vom tăcea de frica poliției, – locuia dumnealui postelnicul Andronache Zimbolici. NEGRUZZI, S. I 71. • Poliție judiciară = miliție. Eu cunosc legea, domnule! Sînt ofițer de poliție judiciară. C. PETRESCU, Î. II 172. Ofițer de poliție vezi ofițer. ♦ Local în care era instalat acest organ administrativ. vezi secție, post, circumscripție. Alerg la poliție, răcnesc, îmi smulg păru, mă bocesc, pînă ce d-nu polițmaistru mă încredințară că va face toate chipurile ca să-mi găsască odoru și că mi l-o aduce chiar cu telegrafu. ALECSANDRI, T. I 312. ♦ Pază, supraveghere, control. Norme de poliție sanitară. Vas militar de poliție. 2. (Concretizat, uneori cu sens colectiv) Agent de poliție (1), polițist. Apoi bine, nu vezi dumneata că aici a fost chiar poliția în persoană... CARAGIALE, O. I 100. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru poliție: políție forme (limba rusă políciĭa, despre germana polizei, italiana polizia, nfr. police, vfr. policie, poliție, latina politia, guvern, care vine despre vgr. politeta, guvern. vezi politie). Administrațiune care menține ordinea și siguranța publică în orașe (poate fi și o poliție sanitară ș. a.): regulament de poliție. Oameniĭ care fac parte din această administrațiune: poliția a venit îndată, a denunța polițiiĭ. Localu acesteĭ administrațiunĭ: a te duce la poliție. A face poliție, a menține ordinea undeva. vezi jandarmerie. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru POLIȚIE: POLÍȚIE, poliții, substantiv feminin 1. Organ de stat însărcinat cu menținerea ordinii publice și cu reprimarea infracțiunilor. • Expresia: A face poliție = a menține ordinea într-un mod sever și autoritar. ♦ Atribuția de control și de supraveghere a ordinii publice. 2. Clădire în care își are sediul o poliție (1). 3. (La sg.; colectiv) Totalitatea polițiștilor (1) dintr-o poliție (2); reprezentanții poliției (1). – Din limba rusă polițija. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru POLIȚIE: POLÍȚIE, poliții, substantiv feminin 1. Organ de stat însărcinat cu menținerea ordinii publice și cu reprimarea infracțiunilor. • Expresia: A face poliție = a menține ordinea într-un mod sever și autoritar. ♦ Pază, supraveghere, control (al ordinii, disciplinei). 2. Local în care se află instalată o poliție (1). 3. (La sg.; colectiv) Totalitatea polițiștilor (1) dintr-o poliție (2); reprezentanții poliției (1). – Din limba rusă polițija. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru POLITIE: POLITÍE, politii, substantiv feminin (Grecism învechit) Oraș. Vorba veche: dacă ești sărac, du-te-ntr-o politie bogată. CARAGIALE, O. III 29. În Epir, Macedonia, Tesalia, Albania și Bosnia se găsesc multe politii și sate în care locuiesc romîni cunoscuți sub denumirea de cuțovlahi. ALECSANDRI, P. P. 52. Dacă Iașii n-ar avea tină... ar fi din cele mai plăcute politii. NEGRUZZI, S. I 321. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru POLIȚIE: POLÍȚIE politiei forme 1) Organ de stat care are sarcina de a menține ordinea. 2) (cu sens colectiv) Totalitate a persoanelor care alcătuiesc acest organ. 3) Clădire în care se află acest organ. 4) Organizare a controlului și a supravegherii ordinii publice. politie rutieră. /<lat. politia, limba franceza police Forme diferite ale cuvantului politie: politiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru politie: polítie forme (limba neogreacă politía, oraș, politeță, purtare, felu de vĭață, vgr. -teía, guvern, regim politic, despre pólis, oraș. vezi poliție). Vechĭ. Stat: politia mirenească. secolul 19. literar Oraș. Vechĭ. Purtare, felu de vĭață. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru POLIȚIE: POLÍȚIE substantiv feminin 1. organ de stat care menține ordinea publică și reprimă infracțiunile. • localul în care se află. 2. reprezentanții poliției (1). (< germana Polizei, limba franceza police, limba rusă polițiia) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru poliție: poliție forme 1. ordin, regulament ce asigură buna stare și liniștea publică; 2. administrațiune ce exercită poliția; 3. localul ei. [limba rusă POLIȚIĬA (din limba franceza police)]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru politie: politie substantiv verbal AGLOMERAȚIE. ALAI. AȘEZARE. CETATE. COMPORTAMENT. COMPORTARE. CONDUITĂ. FAST. FORTĂREAȚĂ. LOCALITATE. ORAȘ. POLITICĂ. POMPĂ. PURTARE. STAT. ȚARĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru poliție: políție substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat políția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat políției; plural políții, articulat políțiile (silabe -ți-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru POLITIE: POLITÍE, politii, substantiv feminin (învechit) 1. Activitate, practică politică, afaceri politice. 2. Oraș. – Din limba neogreacă politía. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru POLITIE: POLITÍE, politii, substantiv feminin (învechit) 1. Activitate, practică politică, afaceri politice. 2. Oraș. – Din limba neogreacă politía. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru poliție: políție (-ți-e) substantiv feminin, articulat políția (-ți-a), genitiv dativ articulat políției; plural políții, articulat políțiile (-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru politie: politíe (învechit) substantiv feminin, articulat politía, genitiv dativ articulat politíei; plural politíi, articulat politíile Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru politie: politíe substantiv feminin, articulat politía, genitiv dativ articulat politíei; plural politíi, articulat politíile Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru POLIȚIE: POLÍȚIE substantiv secție. (A dus hoțul la politie.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'POLITIE' politicírePOLITICÍTPOLITICOLOGÍEPOLITICÓSPOLITÍEPOLIȚIENÉSCpolițienéștepolitifséscpolițimaistru |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL POLIȚIE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului poliţie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii POLÍȚIE poliȚiei forme 1 Organ de stat care are sarcina de a menține ordinea. PoliȚie rutieră. A dus hoțul la poliȚie. |
GRAMATICA cuvântului POLIȚIE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului poliţie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul POLIȚIE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE poliţie? Vezi cuvântul poliţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul poliţie?[ po-li-ţi-e ] Se pare că cuvântul poliţie are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL POLIȚIE Inţelegi mai uşor cuvântul poliţie dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Poliție judiciară = miliție A face poliție = a menține ordinea într-un mod sever și autoritar A face poliție = a menține ordinea într-un mod sever și autoritar |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL POLIȚIE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A se da cu patinele pe gheață?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul poliție are forma: políții
