Definiție politica

Cautăm definiția cuvântului politica în mai multe dicționare

Definițiile pentru politica din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Verbul: a politica (forma la infinitiv)
A politica conjugat la timpul prezent:

eu politichez
tu politichezi
el ea politichează
noi politicăm
voi politicați
ei ele politichează

VEZI VERBUL a politica CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru POLITICĂ:
POLÍTICĂ, politici, substantiv feminin

1. Activitate a puterii de stat în domeniul conducerii treburilor publice interne și externe; concepție care stă la baza acestei activități. Știința... a continuat zdrobirea lumii vechi, revoluționarea sau perfecționarea religiei, moralei, politicii, societății întregi. BĂLCESCU, O. II

9. (Urmat de determinări care arată natura, apartenența, sfera de activitate etc.) Războiul defensiv, socotindu-l ca o parte a strategiei sau a politicii războiului, s-a adus la cea mai mare perfecție de romîni. BĂLCESCU, O. I 27.

2. Atitudine și activitate (a unei persoane, a unui partid, a unui grup social etc.) în domeniul treburilor interne și externe. Nu se pricepe de loc în politică. GALACTION, O. I 92. Jurnalul acesta e prea dedat cu politica, ca să se poată serios ocupa de speculații filozofice. RUSSO, S. 65.
• Expresia: A face politică = a lua parte în mod activ la viața publică.

3. (Învechit) Politețe, gentilețe, curtoazie. S-a crezut omul dator, ca un ce de politică, pentru ca să ne firitisească. CARAGIALE, O. I 91. Frumoasă politică... Bravo!... vă duceți și mă lăsați în mijlocul drumului, de vă aștept un ceas. ALECSANDRI, T. 1047. Chiar și politica cere să mergem să-l salutăm. PANN, P. vezi III 60.
• Locuţiune adverbiala Cu politică = politicos, delicat. Măria-ta să le scrii pohtindu-i cu politică la scaunul domniei. ODOBESCU S. I 83. Duducile să-l poftească să șadă și să vorbească cu politică, pentru că nu-i un bucătar prost. KOGĂLNICEANU, S. 54.
♦ Dibăcie cu care se poartă cineva pentru a-și ajunge scopul.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

POLITICĂ

Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru POLITICĂ:
POLÍTICĂ substantiv feminin

1. Activitate a claselor sociale, a grupurilor sociale, în raport cu statul, determinată de interesele și de scopurile lor; activitate a organelor puterii și conducerii de stat în domeniul treburilor publice interne și externe, care reflectă orânduirea socială și structura economică a țării; participare la treburile statului.

2. Fel de a înțelege și de a acționa într-un anumit domeniu al afacerilor publice.
♦ Dibăcie cu care se poartă cineva pentru a-și atinge scopul. [< limba franceza politique, italiana politica, conform germana Politik, limba rusă politika < greacă politike

– arta de a administra bine].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

POLITICĂ

Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru POLITICĂ:
POLÍTICĂ politicaci forme

1) Totalitate de scopuri și obiective urmărite de clasele sau grupurile sociale în lupta pentru interesele lor, precum și metodele și mijloacele cu ajutorul cărora se ating aceste scopuri și obiective. politica de democratizare. politica de pace.
• politica vamală sistem de reglementare de către stat a importului și a exportului de mărfuri. politica economică sistem de măsuri economice înfăptuite de un stat.

2) fam. Manieră de a acționa pentru atingerea unui scop. /<lat. politicus, limba neogreacă politikós, limba franceza politique
Forme diferite ale cuvantului politica: politicaci
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

politică

Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru politică:
politică forme

1. arta de a guverna afacerile unui Stat;

2. cunoașterea dreptului public și internațional;

3. se zice de afacerile publice, de evenimentele politice: politica absorbia atențiunea generală;

4. sistemă generală ce adoptă un guvern;

5. fam. abilitate, fineță în purtare.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

POLITICA

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru POLITICA:
POLITICÁ, politicale, substantiv feminin (familial; mai ales la plural ) Chestiune politică; noutate politică.
♦ Stratagemă.
♦ (Adjectival; rar) Care ține de politică, privitor la politică.

– Din limba neogreacă politikí.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

POLITICA

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru POLITICA:
POLITICÁ, politicale, substantiv feminin (familial; mai ales la plural ) Problemă politică; noutate politică.
♦ Stratagemă.
♦ (Adjectival; rar) Care ține de politică, privitor la politică.

– Din limba neogreacă politikí.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

POLITICA

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru POLITICA:
POLITICÁ verb

I. intranzitiv (Învechit; atestat numai la gerunziu) A face politică, a discuta politică. Îi eram vecin și petreceam zile întregi la Balta Liman, politicînd cu dînsul. GHICA, S. 370.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

POLITICA

Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru POLITICA:
POLITICÁ, politichez, verb

I. intranzitiv (învechit) A face politică, a discuta despre probleme politice.

– în franceză politiquer.
Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

POLITICĂ

Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru POLITICĂ:
POLÍTICĂ substantiv verbal ceremonial, ceremonie, etichetă, protocol, regulă, ritual, rânduială, tipic.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

POLITICĂ

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru POLITICĂ:
POLITICĂ s.

1. (învechit) politie. (O politica democratică.)

2. diplomație. (A uzat de o politica ingenioasă.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

politică

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru politică:
politică substantiv verbal CEREMONIAL. CEREMONIE. ETICHETĂ. PROTOCOL. REGULĂ. RITUAL. RÎNDUIALĂ. TIPIC.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

politică

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru politică:
polítică substantiv feminin, genitiv dativ articulat políticii; plural polítici
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

politică

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru politică:
polítică substantiv feminin, genitiv dativ articulat políticii; plural polítici
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

CUVINTE APROPIATE DE 'POLITICA'

politețuri politevsí politevsít POLÍTIC POLITICÁ politicále politicaménte politicárd POLITICÁRE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL politică

Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului politică dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii

POLÍTICĂ politicăci forme 1 Totalitate de scopuri și obiective urmărite de clasele sau grupurile sociale în lupta pentru interesele lor, precum și metodele și mijloacele cu ajutorul cărora se ating aceste scopuri și obiective.

Politică de democratizare.

Politică de pace.

• politică vamală sistem de reglementare de către stat a importului și a exportului de mărfuri.

Politică economică sistem de măsuri economice înfăptuite de un stat.

O politică democratică.

A uzat de o politică inteligentă.

O politică democratică.

A uzat de o politică ingenioasă.

GRAMATICA cuvântului politică?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului politică.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul politică poate fi: substantiv, verb, adverb

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul politică sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
La plural substantivul politică are forma: polítici