eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție politeta


PLURALGRAMATICĂSILABE
Politeță [ po-li-te-ță ]
VEZI SINONIME PENTRU politeță PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului politeta în mai multe dicționare

Definițiile pentru politeta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru politeță:
*politéță forme, plural ĭ, rar e (în franceză politesse, despre italiana politezza, id. [azĭ pu-, curățenie], polito, limba franceza poli, cĭoplit, civilizat). Curtenie urbanitate, amabilitate.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

politeță
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru politeță:
politeță forme mod de a vorbi sau de a se purta conform cu obiceiurile persoanelor bine crescute. [După limba franceza politesse].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

POLITEȚĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru POLITEȚĂ:
POLITÉȚĂ substantiv feminin vezi politețe.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

POLITEȚĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru POLITEȚĂ:
POLITÉȚĂ substantiv feminin vezi politețe.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

POLITEȚĂ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru POLITEȚĂ:
POLITÉȚĂ substantiv feminin vezi politețe.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

POLITEȚĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru POLITEȚĂ:
POLITÉȚĂ substantiv feminin vezi politețe.
Definiție sursă: Dicționar de neologisme


CUVINTE APROPIATE DE 'POLITETA'
politematísmPolițeniPOLITEREFTALÁTPolitesPOLITÉȚĂPOLITÉȚEPOLITETRAFLOURETILÉNĂPOLITETRAFLUORETILÉNĂpolitețuri

GRAMATICA cuvântului POLITEȚĂ?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului politeţă.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul POLITEȚĂ poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul POLITEȚĂ sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
VEZI PLURALUL pentru POLITEȚĂ la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE politeță?
Vezi cuvântul politeță desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul politeță?
[ po-li-te-ță ]
Se pare că cuvântul politeță are patru silabe

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Cât îl ține sau îl ia gura sau în gura mare?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
mai ales la plural artă care are ca scop să reproducă formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc
colind special pe care îl cântă copiii care umblă cu obiectul definit mai sus
foarte tare, din răsputeri
ce urmărești? ce faci? cu ce-ți pierzi timpul? 2
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app